Sinucide-mă!

Prolog: Demență

Intru în camera cufundată în întuneric, unde doar câteva raze de lumină de la iluminatul stradal cad pe covorul vechi și prăfuit. Nu reușesc să văd mai nimic, așa că intru cu grijă închizând ușa camerei în urma mea. Pașii mi se aud zgomotos pe podeaua de lemn în timp ce înaintez spre veioza de lângă pat. O aprind repede și mă trag în spate când observ mișcare în partea dreaptă.

Acolo, cu pletele-i blonde răsfirate pe perna moale și albă de altă dată, cu ochii albaștri și superbi acoperiți de brațul stâng pentru a ignora lumina și trupul odihnindu-se în patul meu e ea, fata de care am fugit, dar care mi-a dat de urmă, iar acum e aici ca să încheiem totul.

Îi urmăresc brațul drept, care se balansează pe lângă pat, înainte-înapoi, înainte-înapoi. Dar nu asta e ceea ce mă îngrijorează, ci lucrul pe care-l strânge în pumnul micuț și alb. Ciocanul simplu și mic se leagănă odată cu brațul pe lângă pat, oferindu-i întregii scene o notă de dramatism înfricoșător. 

Își descoperă ochii și privește tavanul fără a scoate un cuvânt. Trec secundele, iar eu nu fac nici o mișcare. Aștept să mă atace, să mă lovească, să-mi zdrobească craniul cu acel ciocan, dar momentul nu vine. Neliniștea îmi curge prin sânge, iar așteptarea îmi omoară nervi.

Rapid și neașteptat trupul i se mișcă. La fel de fluidă ca apa își coboară picioarele încălțate în bocanci pe covorul meu, iar trupul le urmează, acum stând în șezut pe marginea patului.

Ochii i se ridică spre mine, iar eu rămân fără cuvinte. Ceea ce văd acolo îmi e de ajuns pentru a ști pentru ce a venit. Mă apropii de ea și cad spășit în genunchi. Nu mai contează ce o să-mi facă, am să accept orice pedeapsă. 

Mâna ei stângă se ridică de lângă corp și  îmi mângâie obrazul cu tandrețe. Acei ochi nevinovați îmi transmit atât de multe, încât aș vrea să implor iertare, dar nu cred că mai are vreun rost. Zarurile au fost aruncate, iar eu merit tot ce va urma.

-Îmi pare rău, șoptește înainte ca mâna dreaptă să se ridice deasupra capului, apoi să se îndrepte fulgerător spre capul meu, ciocanul căzând cu greutate.