Stau pe un scaun și aștept amurgul. Dar el se revarsă și nu mai vine. Aducând cu el nori negri plini de ura lumi întregi ce se abate asupra mea. Fără a fi vinovat
Ghiocelul
Mergând încetinel
Am găsit un ghiocel
Era mic și frumos
Pruncul păduri duios
Dar mereu e supărat
Căci are capul aplecat
Frunza îi strălucește mereu
De parca ar fi un zmeu
