Îl urmăream mereu dimineața când udam florile cum intră în curtea bisericii și parcă-i vine-a plânge.În timpul slujbei,privea rupt din lumea noastră catre icoane,către preot,către Dumnezeu.Mânca apoi o bucățică de anafură și lăsa întotdeauna bani în cutia Milei,urmând să-și petreacă cinci minute aprinzând o singură lumânare.Când ieșea din curtea bisericii,dispărea și parfumul dulce ce-l aducea mereu pe aici,rămânând în loc miros de lumânări arse pe care eu le adunam uneori înainte de termen,însă pe a lui o lăsam să ardă până când se împrăștia în nisip...
CITEȘTI
Te privesc din biserică și mă-ntreb...
General Fiction"Pământule negrule, Și tu,nesătulule. Pământule-ntunecos, Tu mănânci omul frumos..." Te privesc dimineața din biserică și mă-ntreb...de ce un tânăr ca tine vine în fiecare duminică la biserică?De ce aprinzi o singură lumânare,acolo,la morți?De ce n...
