Milion Dollar Man |A Justin Bieber Fanfiction|

Stiu ca nu mult timp nu am mai venit cu o continuare la una din povestile vechi, sau chiar cu o poveste noua, doar ca ma parasise inspiratia, vechile idei pareau plictisitoare, iar viata mea era un dezastru. Dupa ce am fost vinerea trecuta la Believe si am plans ca o epava, iar dupa am vazut cum toata lumea statea in picioare si toti faceam inimi din maini si cantam la sfarsit cu Justin pe Believe mi-a venit ideea de a ma reapuca de scris.  Am ascultat acea melodie de la Lana del Rey Million Dollar Man, mai mult decat o faceam inainte, iar melodia m-a inspirat pentru titlul acestei carti, dar si o parte din ea, dar mare parte este o combinati de idei din filme si alte locuri. Sper ca voi scrie mai mult de 5 capitole la aceasta noua poveste si sper sa fie pe placul cititorilor. 

Eu nu mai sunt aceiasi ca acum un an cand am scris "I'll catch you if you fall", dar nici aceea fata de acum cateva luni care a renuntat la postat pe wattpad si doar citea povesti frumoase, povesti de care chiar s-a indragostit, in orice caz, sper ca aceasta noua poveste va va capta atentia si ca va va fi pe plac...Pup

---------------------------------------

#Acum trei ani#

                Soarele era arzator pe fata mea palida si pistruiata, Parul meu rosu ca morcovul era prins intr-o coada de cal, iar ochelari imi erau fixati pe nas. Mi-am aranjat mai bine cravata de la uniforma si am plecat spre festivitatea de absolvire a liceului din Edinburgh. Mama conducea mandra masina ei din antichitate in timp ce eu imi reciteam discursul pe care trebuia sa il zic in fata tuturor colegilor din clasa a doisprezecea care au venit sa isi primeasca diplomele de absolvire ale liceului. Mama a parcat masina langa una din cele mai frumoase masini din acea parcare, iar eu ma simteam rusinata. Luandu-si geanta de pe bancheta din spate, femeia putin prea slaba si cu parul blond tuns scurt mi-a facut semn sa o urmez. De ce nu am mostenit eu coama ei blonda si am fost blestemata cu aceasta matura roscata ca a tatei? Omul acela ne-a cauzat numai necazuri.

                Am intrat binevoitoare in curtea scolii si am privit in fata spre scena ce era pregatita pentru absolventii din acest an. Mama si cu mine ne-am asezat pe primul rand privind cum toti ceilalti colegi apar.

                - Ai emotii scumpo? m-a intrebat aceasta masundu-mi incheietura mainii.

                - Nu am pentru ce! am zis mandra de mine.

                Poate ca liceul nu a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele, find mereu exclusa din cercuri si lucruri de genul. Poate pentru ca abilitatile mele fizice nu erau ridicate la nivelul asteptarilor celorlalti, dar pe de alta parte mereu m-am numarat printre priemianti. Era un obicei de al meu sa imi aud numele strigat pe lista cu cei mai buni din anul respectiv, iar acest an nu este o exceptie.

                Stiu cat de mult a muncit mama sa ma aduca la acest liceu, dar mai stiu si cat de mult am muncit eu sa intru, fiecare zi era un calvar acasa incercand sa invat cu tata tipand la mama si lovind-o brutal. De aceea mereu l-am urat, avea probleme cu alcoolul, o batea animalic pe biata mama, desi cu mine se purta ca si cu un inger picat din cer, pana intr-o zi cand a plecat. Desi era un monstru care nu facea nimic bun, era un inger cu mine, il iubeam pentru ca ma adora si pentru ca era un tata bun cu mine, dar un sot groaznic. Mama mi-a spus doar ca el are probleme mintale si ca de aceea a plecat in acea noapte oribila. De atunci nu m-a mai cautat, niciodata. Nu ii ducem lipsa prea mult, ca si familie, dar era tata, si desi era un nenorocit ma iubea. Am aflat acum doi ani ca a fost externat din spitalul in care a fost tinut mult timp si ca este mai normal, dar cred ca nu s-a schimbat nimic.

               

                Festivitatea de premiere s-a terminat mult prea repede, iar laudele au fost mult prea putine. Dar m-am multumit doar cu atat.

                In drumul nostru spre casa, mama era incomoda in scaunul ei.

                - Ce s-a intamplat?

                - Shannon, scumpa mea, stii ca te iubesc foarte mult!

                - Mama ce ai facut? am intrebat panicata

                - Am sa iti dau o veste!

                - Spune-o doar!

                - Am vorbit cu Matt!

                - Ai vorbit cu tata?

                - Da, si ei bine, vrea ca tu sa faci facultatea la el, in Londra.

                - Mama nu! am zis nervoasa.

                - Shannon, tatal tau s-a schimbat, este un alt om, iar acum este foarte bogat si vei avea o viata buna alaturi de el, nu ne permitem sa iti platim caminul, dar mai studiile, va trebui sa facem sacrifici, ca si pana acum!

                - Dar mama...

                - Shannon, el te iubeste, i-a fost dor de tine! Mi-a spus ca in fiecare zi s-a gandit la tine

                - Mda dar acum 5 ani cand ne-a parasit si nu m-a mai cautat, nu i-a fost dor de mine? am inrebat ofensata

                - Shannon...

                Nu mai avea rost sa continui acea discutie. Mi-am lasat capul pe geam si am privit frumosul Edinburgh, era casa mea, iubeam orasul acesta, dar mereu mi-am dorit ceva mai mult, mi-am dorit sa fiu in Londra.