Degetul meu formează o inima pe geamul aburit. Ma uit în gol prins în gândurile mele.
-Haide, spune-mi! ce s-a întâmplat după?
Am zâmbit, lacrimi sărate spălându-mi chipul palid. Amintirile cu ea îmi invadează ușor mintea.
-După... După ei bine... Nu a mai fost nimic. Doar eu, și stația de metrou. Nu a venit, nu a apărut niciodată.
Emilia a suspinat surprinsă.
-Niciodată? Te-ai mai întors?
Am zâmbit, înghițind puțin în sec.
-In fiecare vineri la ora douăsprezece sunt acolo, dar ea... Ea nu vine.
CITEȘTI
Vineri || 12
RomanceM-am intalnit prima oara cu ea la metrou. Mi-a furat mai intai inima, apoi rand pe rand tot ceea ce ma face pe mine om. Sunt al ei, trup si suflet. Sunt al fetei de la metrou care m-a salvat zambindu-mi.
