Avocata

Capitolul 2

- Sofia, ai angajat formația de care ți-am spus? mă întreabă Briana mergând cu un aer superior în fața mea.

- Da! îi răspund ferm.

- Şi ai vorbit cu firma de catering despre aperitivile pentru petrecerea de după nuntă?

- Da! Da! spun, și când mă întorc dinspre Maria,asistenta mea, care îmi dicta confirmările pentru Briana, o văd uitându-senervoasă la mine.

- Serios, Sofia? Chiar nu mă pot baza pe tine deloc? Există măcar pe pământul ăsta un lucru pe care să îl poți face pe cont propriu? mă întreabă pufăind ironic.

- Ştii ceva? Sunt prietena ta, nu sluga ta! Plus că nici nu voiam rolul de domnişoară schimonosită de onoare! Mi se pare o porcărie! Şi cred că aia care nu e în stare să facă nimic de una singură eşti tu! țip la ea, gesticulând nervos.

- Chiar asta crezi? Credeam că vei fi fericită pentru mine! îmi spune uitându-se la mine cu ochi de cățeluș și cu o dezamăgire în glas care se observau de la 3 kilometrii.

- Sunt, Briana! Dar nu în extaz! Nu sunt genul care să sară în sus de bucurie la un eveniment din ăsta şi tu o ştii foarte bine! i-o tau plictisită, încercând să îmi calmez nervii.

     După ce am terminat cumpărăturile de ultimă oră, m-am dus acasă, fără să iau în considerare petrecerea organizată de Briana în ultima ei zi ca femeie nemăritată. Ultimul lucru pe care îl voiam în această seară era să stau cu celelalte prietene ale ei prin al căror cap trece doar aer şi să le aud cum îşi bârfesc colegele de la muncă sau facultate.

     Mi-am aruncat pantofii în mijlocul dormitorului, apoi m-am dus în camera în care aveam jacuzzi-ul. I-am spus Carmelei să îmi pregătească un scotch dublu şi să mi-l pună în suportul special pentru pahare. Am intrat în apa fierbinte şi mi-am întins brațele de-a lungul căzii, bucurându-mă de fiecare moment de relaxare.

- Niciodată nu te saturi de tine însăți, nu?

     Îmi deschid ochii, fiind trezită din transa relaxării, pentru a-l observa pe Zayn stând în pragul uşii. Iau paharul din suport şi sorb din lichidul care îmi face gâtul să ardă preț de câteva momente, apoi îl aşez înapoi la locul lui şi îl întreb sarcastic:

- Tu mereu intrii aşa, în casele partenerilor tăi de afacere? 

- Lasă modestia, Sofia! Nu ai răspuns la telefon, aşa că m-am gândit să trec să te întreb la ce oră să vin mâine să te iau!

     Bufnesc într-un râs isteric, aplecându-mă în aşa fel încât apa mă cuprinde până la bărbie. După ce îmi domolesc râsul, îl  întreb:

- Tu chiar iei treaba asta în serios? E doar o nuntă stupidă la care, din nefericire, suntem obligați să participăm.

- E nunta celor mai buni prieteni ai tăi, Sofia! pufăie, dându-și ochii peste cap.

     Mă ridic din jacuzzi, etalându-mi fără pic de ruşine corpul gol. Cobor micile trepte cu grijă, ducându-mă cu paşi mici să îmi iau halatul de mătase. În tot timpul acesta, Zayn mă privește cu gura căscată. Probabil nu se aştepta la atât de mult tupeu din partea mea, deşi mă ştie de 2 ani şi jumătate. După ce îmi leg cordonul în jurul taliei, mă duc către Zayn și îl bat uşor cu palma peste față:

- Nu-mi pasă că sunt cei mai buni prieteni ai mei! Cu atât mai mult, nu îmi pasă de nunta lor stupidă şi nici nu îmi va păsa vreodată! Am propria viață, care e destul de complicată, datorită şi situației în care ne aflăm şi tu o ştii foarte bine! Aşa că, dragă însoțitor de nuntă, mă poți lua mâine,  pentru petrecere, la ora 7.