Cap.6

7 3 0
                                    

Noaptea următoare,undeva in jurul orei 3-4,abia atipisem din cauza gandurilor care nu imi mai dadeau pace,aud ca-mi suna telefonul,era EA.Plangea,era demoralizita,disperata dupa ajutor.Se zice ca nu cunosti o persoana pana nu vine sa noaptea,e adevarat.Mi-a povestit ce sa intamplat,si era chiar foarte trist.Am inceput sa lacrimez.M-a lasat fara cuvinte.Am incercat sa o calmez.Intr-un final aproape reusisem.Ma simteam bine umpic,pentru ca eu am reusit sa o ajut.Dupa cateva minute cand vream sa inchid telefonul,era liniste,dar dupa cateva secunde,ea a bufnit intr-un plans nebun,un plans in care ma regaseam.Nu stiam ce sa fac,nu suportam sa o aud asa.Eram disperat.Dupa cateva ore de plans incontuu infernal,a ramas fara puteri si a adormit plangand,am inchis telefonul,i-am spus ca o iubesc.
Am mai continuat sa plang...

Last HopeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum