Keeping A Secret

1

Nu-mi amintesc prea bine începtul. Totul era acoperit de o ceață pe care eu mi-am păstrat-o în minte ca o amintire ștearsă, căreia nu trebuia să-i dau atenție. Voiam de ani buni să uit, dar întâmplările încă mă trezeau în mijlocul nopții aproape înecată în sudori, strigând după mama, care nu mai era acolo. Mi se întâmplase când aveam vreo opt ani, rămânând cu o rană întinsă pe braț și efectivă în amintirile mele. Am încercat să duc o viață normală de atunci, să ascund totul, pentru a nu crede lumea că eu fac parte dintre ei .

Se apropia de mine. Gâfâiam înnebunită, lăsând ploaia să-mi ude hainele și părul scurt. O durere ascuțită mă apăsa în șold, dar eu am continuat să alerg către o posibilă stradă principală pentru a striga după ajutor. Inima îmi bătea la o rapizitate exagerată. 

Grozava mea problemă era că mama nu apucase să mă învețe drumurile înguste din acea zonă încă, așa că de fiecare dată când îmi schimbam direcția ajungeam în același loc în care fusesem în urmă cu 5 minute. 

La un moment dat, cred că mi-a căzut un pantof, că am simțit imediat apa rece a bălții ce îmi scufundă piciorul, făcându-mă să alunec cu fața în noroi. Persoana care mă urmărea era foarte aproape de mine. Eram murdară pe față și nu-i puteam distinge chipul. Când m-am întors am realizat că am ajuns exact în punctul ăla ca în filmele horror, unde nu te puteai duce nicăieri pentru că ești încolțit de pereți mucegăiți, iar în fața ta te confrunți cu un monstru care vrea să te omoare. 

Ei bine... pe mine nu m-a omărât. Însă ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este o față plină de bube verzi și mari, având ochi fără pupile, în gură având dinți pictați de sânge uscat care se apleacă înspre mine, iar apoi o durere grozavă în braț. Dinții ascuțiți ai fiarei erau adânciți în carnea mea, simțindu-se precum o mie de cuțite trecând prin mine. În următorul moment am leșinat, auzindu-se o tragere de foc și niște pași apăsați în depărtare.