Diva si tocilarul

     Alarma ceasului meu suna asurzitor in dormitor. Am deschis somnoros ochii, realizand cat de tarziu este. M-am dus la baie si am facut un dus revigorant. Din dulap, am optat pentru o pereche de blugi largi si o camasa in carouri, impreuna cu o cravata neagra. Aceastea erau hainele mele obisnuite de scoala. Acolo era lumea mea. Stiti cum fiecare are cate o "eticheta"? Ei bine, eu sunt un tocilar. De cand parintii mei au murit, refugiul meu a fost scoala. Preocuparea mea principala sunt notele. Situatia mea scolara este perfecta: numai note de 10 si fara apsente. Nu ma intelegeti gresit, nu arat ca un tocilar. Nu am cosuri sau o freza ciudata, insa am ochelari, dar nu sunt de vedere. Îi port doar ca pe un plus la imaginea mea de tocilar. Asadar, mi-am luat ghiozdanul si am pornit spre scoala. M-am indreptat direct spre dulapul meu, pentru a nu da ochii cu " baietii rai" ai scolii. Mereu isi bateau joc de mine si de cum aratam. Si, spre norocul meu, iata-i venind:

     - Salut ratatule! a spus Max, liderul grupului.

     - Ma cheama Zack! am zis eu in timp ce imi adunam cartile de pe jos.

     - Da, ma rog... Hey Katherine, uite tocilarul a venit azi la scoala!

     Mda... Katherine, cea mai populara fata din liceu, a aparut pe hol si m-a fermecat total. Avea parul castaniu, stralucitor si ochii negri, patrunzatori, ca un ocean intunecat. Toti baietii erau morti dupa ea, inclusiv eu, dar eram sigur ca niciodata nu se va uita la mine. Eu sunt un tocilar, iar ea o... diva.

     - Uhmm, buna Zack! a spus Katherine cu vocea sa cristalina.

     Mi-am plecat capul si m-am indreptat spre clasa. M-am asezat ca de obicei, in prima banca. Ora incepuse, iar d-l profesor a intrat in clasa. Era prima oara cand nu puteam sa ma concentrez la ora. Gandul meu era la Katherine. M-am intors spre ea, aceasta raspunzandu-mi cu um mic zambet. Stai putin... Katherine Evans mi-a zambit mie? Asta chiar este neobisnuit. Orele au decurs normal pentru mine, in afara de batjocurile baietilor.

     Clopotelul a sunat triumfator, incheiind programul. Mi-am strans lucrurile si am iesit repede din scoala, sperand sa nu ma intalnesc din nou cu Ei...

     - Unde fugi, tocilarule? Acasa la mamica? au ras ei in cor.

     Ei nu stiau de moartea parintilor mei, era mai bine sa nu stie. Nu le-am raspuns si mi-am continuat drumul. Max mi-a pus o piedica si am facut cunostinta cu pamantul.

     - Lasa-l in pace, Max. Nu merita! a spus Katherine, ajutandu-ma sa ma ridic.

     - De ce ii iei apararea? a tipat Derek, unul din cei 4 baieti.

     Nu am mai stat sa vad cum se cearta si am luat-o la fuga, spre casa. Inca eram socat. Intai zambetul, apoi m-a ajutat, ce se intampla? Intr-un sfarsit am ajuns. Am mancat doua sanwichu-ri si am urcat in camera mea. M-am asezat la birou si am inceput sa imi fac temele, dar fara sa imi dau seama s-a facut 12.

Acesta este primul capitol al cartii. Este putin cam scurt, dar cred ca este ok pentru inceput. Noi am vrut sa iesim putin din tipare, inversand rolurile. Sper sa va placa. Suntem la inceput si as vrea sa va stim parerile, asa ca lasati-ne orice sfat/ parere intr-un Comm. Multumim!