Viaţa câinilor părăsiţi

Fuga de acasă.

          Fiind goniţi de acasă , au fugit unde au dat cu ochii. Au fugit până au dat de un vas şi lâng el un marinar bătrân şi gras , dar cu o inimă bună. Când a văzut ce familie numeroasă vine spre el , marinarul s-a gândit că stau de ceva timp pe acolo prin sat.
           -- Hei , cine vine pe aici , se pare că nu prea aveţi unde să staţi,micuţilor , nu e aşa ?
           Şi apropiinduse de ei se uită mai atent şi văzu că nu sunt răutăcioşi.Nu lătrese nici unul la el.Nici un mârâit , nimic.
              --Păreţi mici şi najutoraţi.Îi chemă după el , iar ei îl urmară.Haideţi , se pare că veţi fii ajutoarele mele de condus acest vas MARE.
              Se îmbarcară toţi la bord . Marinarul îi hrăni pe căţeluşi până îi sătură , îi hrăni cu lapte şi cu oasele de la ciorbă .
                --De când ţi-ai luat căţei , Fred ? spuse alt marinar.Nu mă gândeam chiar atâţia !
                   --Sunt nişte vagabonţi de pe drum , mi s-a făcut milă de ei , aşa că i-am luat cu mine să îi ţin o vreme.
                     --Bine amice ,se vede că ai o inimă bună , mă bucur că am un prieten ca tine.
                   Şi discutând acolo de zor lumea a început să se înbarcheze în vas . Iar căţeluşilor li se făcuse dor de copiii care îi îngrijiseră , ei se ataşaseră unul de altul , le era dor.