One more kiss

Unu

Cine sunt eu?  

                                Sunt ceea ce spun altii despre mine?

                               Sau sunt razvratirea impotriva a ceea ce a spus altcineva despre mine?

                               Sunt un lucru atat de mic intr-un univers nemarginit,

                              dar sunt sigura ca eu, prin propria-mi existenta sunt centru lumii cuiva,

                              asa cum prentru mine, el, atunci cand il voi afla, va reprezenta intreaga lume.

Debaraua asta e mai mare decat ma asteptam, in mijloc e un mic bec care face lumina atat cat sa ne putem vedea. Ma asez jos intr-un colt opus fata de unde s-a pus Nik si imi scot telefonul, doamne sa ma mai tina astea 5 minute bateria. Incep sa scriu in notite diferite citate si conversatii imaginate ca sa mai omor din timp. Printre unele cuvinte scrise mai trag cu ochiul la Nick. E inalt, dar nu exagerat fata de mine, ochii verzi, pielea de culoare unui bronz perfect, parul rebel si suvite ondulate perfect. Este bine-facut, de fapt, e chiar frumos iar eu n-am observat asta pana acum. Probabil pentru ca niciodata nu ma uit la nimeni, ci doar in pamant, si rar in oglinda, atunci cand ma decid sa ma duc sa-mi iau cafea dimineata si sa fumez.

-La ce te uiti? Am ceva pe fata? intreaba el, zambindu-mi.

Eu ma inrosesc automat si ma uit iar in telefon, prefacandu-ma ca nu stiu despre ce vorbeste.

-Nu, ma uitam la chestia aia din spatele tau, spun eu crezand ca e o scuza destul de buna, insa nu e.

-Chestia numita perete?

Imi vine sa intru in pamant de rusine.

-Amm, scuze, nu am vrut sa ma holbez la tine.

-E in regula, cred ca oricum faceam si eu acelasi lucru. Pot sa ma uit si eu la ce faci cu nasul in telefon toata ziua? Mereu am fost curios.

-Doar scriu, nu e mare lucru, aberatii, nu ai vrea sa vezi, crede-ma.

-Ba da, sunt si mai curios acum, te rog, doar un mic fragment si te las in pace.

-Promiti?

-Promit, spune el zambind.

Se pune langa mine si eu ii arat ultimul fragment scris in notite.

" Te tot caut. Nu stiu cum arati, cine esti sau de ce te scriu. Stiu doar ca te caut si te adun din mii de ganduri. Te caut, suflete... Si daca te voi gasi vreodata te voi scrie si te voi citi de milioane de ori, si ingerii ne vor canta si Insasi Divinitatea ne va proteja."

-Uau...

-Ti-am zis, aberatii, spun eu luandu-i telefonul din mana si intorcandu-mi privirea.

-Nu, domane, scrii superb, am crezut ca esti o nebuna care scrie despre dragoni si printese pe rauri de curcubee.

-O doamne, asa rau sunt vorbita?

-Nu, doar ca asa am crezut. Mi-as dori sa fiu eu muza cuiva care scrie ca tine.

"Care scrie ca tine", imi repet in cap, nu care arata ca mine, vorbeste ca mine, care scrie ca mine... Poate doar pentru asta sunt facuta, sau e doar dragut.

- Multumesc, cred.

Se apropie de mine, incet.

-De ce esti asa tacuta? De ce nu arati oamenilor ce scrii?

-Pentru ca nu le pasa, mie imi pasa, asa ca le pastrez pentru mine.

-Mie imi pasa, imi spune dandu-mi un fir de par rebel de pe fata.

-Ma indoiesc, spun si ma ridic observand ca s-au dus cele 5 minute.

Dau sa ies dar el ma prinde de mana.

-Unde te duci?

-Acasa.

Imi trag mana din a lui si deschid usa, il caut pe Jace dar observ ca el inca se mai juca tampitul asta de joc. Ma pun pe canapeaua de langa el. Nimereste cu Brad, cat nororc. Incep sa zambesc si vad cum se duc in debara, va fi interesant. Dupa ce am asteptat 15 minute pe putin dupa Brad si Jace au iesit din debara. Erau amandoi rosi la fata iar eu m am dus spre Jace pentru a l atentiona ca vreau sa ma duc spre casa.

-Te rog Jess, inca putin, e prima si ultima petrecere la care te aduc asa ca hai sa stam cat vreau eu.

Accept intr-un final urcand la etajul 2 si cautand o camra goala unde sa pot sta linistita. Dupa ce trec de minim 4 camere din care se auzeau gemete gasesc o camera goala. Este totul destul de intunecos aici. Un pat matrimonial langa o fereastra mare, o comoda, un televizor si o biblioteca ce se intindea pe tot peretle. Pe comoda gasesc o lampa pe care o aprind si incep sa ma uit prin biblioteca dupa niste carti bune. Intr-un final gasesc cartea Lady midnight, scrisa de autoarea mea favorita, Cassandra Clare. Ma asez pe pat si incep sa citesc.

.

.

Deschid ochi, razele de lumina intrau pe marea fereastra usor-usor. Rasaritul. O mana era pe talia mea imbratisandu-ma. Ma uit mai bine, Chris, fara tricou, langa mine, dormind. Nunununu, ce am facut? Ma misc involuntar panicandu-ma, dau sa ma uit la telefon pentru a vedea cat e ora, insa e stins. Chirs se trezste. Fuck.