------------------------------------------------------
"Nu ma poti prinde! " striga fetita ce alerga zâmbind.
"Cine zice asta? " întreba retoric baiatul si aparu in fata ei.
"Tch...parca nu aveam voie sa ne folosim puterile Ririe-kun!"
"Yuki are dreptate,Ririe. " raspunse o voce de pe o creanga a unui pom din apropiere.
"Îi dai dreptate fiindcă o iubești, Edgar." răspunse indignat blondul.
În acel moment fata simții cum sângele i se urca în obraji si se înrosi mai ceva ca o rosie.
"Nu o iubesc, dar are dreptate." spuse serios, dar în sinea lui stia ca minte .
------------------------------------------------------
Aceiași pădure, același loc unde adorau sa se joace cei 3 copii, numai ca o iarna cumplita facea ca totul sa para asa straniu.
"Unde esti Edgar..?" spuse pentru sine fata în timp ce mângâia copacul în care adora prietenul ei sa se ascunda.
Cazu în genunchi si dadu frâu liber lacrimilor, nu îi pasa cât de frig e afara, sau ca tot ce o ferea de frig era o pelerina de matase. Lipsa prietenului sau o afectase mult, si o schimbase în ultimii sase ani.
"E numai vina mea... Trebuia sa te salvez... Tot ce îmi doresc e sa te revad...Atât. " spuse printre suspine.
"Tch...Stii ca e mort, nu avea cum sa supraviețuiască incendiului! " se rasti blondul.
"Puteai sa îl salvezi! E numai vina ta! Daca fratele tau nu dedea foc satului, acum Edgar era în viata! " striga fata, plângând din ce în ce mai tare.
"Yuki...Calmeaza-te si hai acasa, uita-l, daca mai traia, trebuia sa ne caute..." rosti melancolic si închise ochii.
"Dar...Bine... " spuse si se ridica cu greu din zapada.
Dar ce nu stau ei doi era ca Edgar traia, la doar câtiva kilometrii distanta de ei, cu un alt nume, dar aceiași infatisare.
"Tch... Iarna nenorocita. " rosti nervos printre dinti în timp ce privea zapada.
Albul zapezii îi aducea aminte de prietena lui,de parul ei moale, iar rosul sângelui, de ochii ei.
Lovi nervos geamul, încerca sa o uite, nu reusea, iar anotimpul acesta melancolic îl facea sa vrea sa o revadă din ce în ce mai mult.
"Iesi din mintea mea bestie mica!" se rasti el.
"Iar te gândești la fata aia Yuma-kun? spuse fratele lui, Kou.
Dadu afirmativ din cap, fara sa spuna ceva.
"De ce nu o uiti...? " întreba iar.
"Nu pot, e parte din trecutul meu, aparține lui, si mie..." spuse melancolic. "Defapt...Mi-a aparținut..."
CITEȘTI
~Mica mea bestie~||Diabolik Lovers~One-shot||
Vampire"Puteai sa îl salvezi! E numai vina ta! Daca fratele tau nu dedea foc satului, acum Edgar era în viata! " striga fata, plângând din ce în ce mai tare.
