Tot timpul ma enervez pe mama,
Dar ea stie ca o iubesc din toata inima.
Imi doresc sa nu mai fiu asa cu ea,
Dar pur si simplu nu ma pot controla.
La scoala port o masca care ma face sa par fericita,
Dar acasa sunt intotdeauna sunt trista.
Unoeri ma intreb daca ii mai pasa cuiva de mine.
Mai nou nu am timp de fericire,
Sunt inecata in mahnire.
M-am plictisit de tot,
Nu pot sa Mai suport;
Cruda si recea viata,
Care-ti sare-n fata
In fiecare trista dimineata.
Muzica-mi alina durerea,
Dar uneori o face mai rea.
Nu-mi place cand ma pierd in marea de ganduri,
Prin cap imi trec mii de randuri,
Pline cu vorbe triste,
Care niciodata nu vor fi scrise.
As putea scrie zile intregi fara sa ma orpesc,
Si grantat fara sa ma plictisesc.
In ultimele luni m-am schimbat mult:
Invatam mult,
Eram fericita si ascultoare,
Si de foarte multe ma simteam in stare.
Acum sunt trista,
Nu cred ca mai exista sperante sa fiu cu adevarat fericita;
Acum, toata ziua stau in tacere si ma uit in gol,
Nemaiputand juca acest rol,
De copil zambitor,
Si mereu asctator.
Viata e un joc amar,
Pe care eu chiar nu am habar,
Cum sa-l fac un joc fericit,
Pentru eu e prea greu si mult de muncit.
Ii mint pe toti ca sunt bine,
Ba chiar mai mult, ma mint si pe mine.
