— Regreţi ceva din ce ai făcut sau nu ai făcut?
Realizând ce m-a întrebat, am izbucnit în râs.
— Iubitule, regretele sunt pentru oamenii care nu îşi trăiesc viaţa. Arăt eu ca o femeie de acest gen?!
De data asta a fost rândul lui să râdă.
— Oh, scumpo! Nu-mi doresc să trăieşti ziua în care micuţul tău univers o să ţi se spulbere şi o să aflii adevărul.
La momentul respectiv, te-am crezut un aiurit. Nu-ţi înţelegeam punctul de vedere şi, sincer, nici nu voiam să-l înţeleg. Probabil nu am vrut să înteleg deoarece îmi plăcea să trăiesc în mica mea bulă de perfecţiune. Însă, plecarea ta mi-a spart-o, iubitule. Abia atunci am început să înţeleg despre ce vorbeai. Abia atunci au început să răsară în inima mea regrete. Şi încă prea multe.
Am început să regret că nu am apreciat oamenii care meritau să fie apreciaţi.
Am început să regret fiecare ,,te iubesc,, pe care nu l-am spus.
Am început să regret prima tigară fumată.
Am început să regret că nu am tratat cu seriozitate subiectele care meritau.
Am început să regret fiecare cuvânt spus la mânie.
Am început să regret că nu te-am apreciat.
Am început să regret că nu te-am ascultat.
Am început să regret că nu mi-am acceptat defectele.
Am început să regret că te-am pierdut...
Acum am realizat, iubitule, că regretele nu sunt pentru fraieri. Regretele sunt pentru aceia care sunt suficient de maturi încât să-şi recunoască greşelile.
CITEȘTI
Regret
General Fiction„Nu e greu să fii darnic azi. Greu e să nu regreți mâine." - Jules Renard
