Dedicatii

Miriste

Am obosit si ma omoara linistea

Ignorarea asta atat de intensa

Ca si cum peretii se invecineaza cu miristea

Martori manjiti de capitala ofensa.

Sa ma sufle vantul ca pe o carpa

Sa isi infunde in mine toata zbaterea

Sa ma duca oriunde caci aici tot se surpa

Sa nu-mi mai simt alta decat arderea.

Sa ma fac pamant, praf din stele

Uitat intr-o cana pe-un gard de nuiele

Sa ploua in mine continuu si molcom

Si-apoi sa ma usuce maine ...un soare lacom.