Zilele fug,iar eu sunt obligata sa fug cu ele.
Uneori,ma opresc,trag aer in piept si pornesc din nou.
Am vrut sa se opreasca,deoarece mi-e greu sa tin pasul,dar ele refuza.
Intr-o zi,se pot schimba multe.
Banca mea era ocupata.
-Ma lasati sa stau in picioare?intreb pe cei trei complici,sperand ca Davon,cel care statea in locul meu se va ridica.
-Asaza-te la el in brate.spune o voce.
In mod normal nu as face-o.
-Pot?il intreb pe Davon care sta cu nasul in telefon.
El imi face semn ca da.Eu ma asez in bratele lui.
Cred ca atunci a fost prima oara,in trei luni de cand ne stim cand am vorbit cu adevarat.
-Hai sa mergem impreuna acasa.mi-a spus.
Eu nu am crezut ca vorbeste serios.
Dar m-a asteptat.
In acea zi m-a petrecut pana la statie.
In acea zi l-am imbratisat.
Parca uram imbratisarile pana in acea zi.
YOU ARE READING
Anti-glont
Short StoryNu e cliche,sau cel putin nu as vrea sa fie. Nu e o poveste de dragoste,promit,chiar daca asa va parea. Este reala,doar ca numele si poate unele mici detalii au fost modificate. E doar jurnalul meu.
