Unlucky | NCT

06

🌹❝Sunt așa din vina ta ❝🌹

Jh: Nu ai de gând să mai vorbești cu Doyoung?,mă întrebă uitându-se când la mine când la ceilalți care făcuseră zid în fața noastră.

Sh: Nu. Poate îl voi face să se simtă mai prost, aici rămân!, m-am opus lor.

Mk: Eu cred că ar trebui să vorbești cu el. Uneori e prost dispus. Poate nu a reușit să scrie niște versuri și e stresat. Nu fi așa îngrijorată. Sigur i-a trecut !, mă încurajează Mark.

Ty: Serios cât nu o să vă mai vorbiți sau vedeți?, sări Taeyong ținându-și brațele încrucișate la piept. Au trecut 3 zile , sunteți copii?!, spuse acesta făcându-mă să îmi dau seama că noi doi chiar ne comportăm copilărește.

Ww: Vrei să merg cu tine ?, întrebă blondul punându-și mâna pe umărul meu.

Mă uit către Winwin care îmi zâmbi încurajator, apoi către Taeyong care bătând din picior îmi făcu' semn să merg.

Sh: Dar de ce eu trebuie să fiu cea care își cere scuze ?, mă întorc către Jaehyun și Mark.

Aceștia se uită unul la celălalt, apoi Mark se apropie cu un pas de mine.

Mk: Băieții sunt prea mândrii, spuse dând din cap dezamăgit. Doyoung nu își va cere niciodată primul scuze, dar dacă vei spune tu prima va spune și el, continuă zâmbind, probabil gândit că problema e rezolvată.

Sh: Ei bine, am și eu acea mândrie, a naibii de care nu pot scăpa. Să își ceară Doyoung primul scuze !, am țipat, privindu-l urât pe Mark. Făceți-mi loc, am spus dându-i la o parte din drumul meu către ieșire pe băieți.

Jh: Sunhy, stai!, strigă Jaehyun după mine, putând să îi aud pașii în urma mea.

Mă opresc pe alee uitându-mă în urma mea. Jaehyun se oprește atunci când îl fixez cu privirea.

Sh: Dacă ai de gând să îmi spui ceva ce nu vreau să aud, renunță, îl ameninț continuându-mi drumul către stația de autobuz.

Jh: Bine, nu am să spun nimic de genul, spuse oprindu-mă. Dar nu pleca, hai să mai petrecem puțin timp împreună!, îmi spuse zâmbindu-mi.

Mă holbez la el puțin, aș vrea să stau cu el, dar totuși am plecat supărată din casa aceea, nu mă pot întoarce după 2 minute pe jumătate împăcată .

Sh: Merg la cursuri, îmi motivez eu gândul de a pleca. Putem sta împreună altă dată.

Jaehyun se întristează, făcând câțiva pași în spate.

Jh: Nu pot veni cu tine?, mă întreabă zâmbind de parca ar fi fost cea mai strălucită idee din viata sa.

Sh: Ce?? Nu!, reacționez imediat fără să îmi dau seama că asta sună prea bănuitor.

Îmi mușc buza inferioară, apoi trag aer adânc în piept.

Sh: Vreau să spun că, voi trece pe acasă să îmi i-au câteva lucruri, iar astăzi am puțină treabă cu niște juniori, cred că ar fi prea greu să vii.

Jh: Înțeleg, spune zâmbind. Atunci, după ce termini vino aici, putem viziona un film împreună. Ok?, spune prinzându-mi obrajii.

Sh: Bine, aprob strâmbându-mă sperând că îmi va da drumul.

Nu apuc să ma bucur că obrajii mei nu mai sunt torturați, că buzele mele fac contact cu ale sale. Sărutul este scurt, dar destul cât să îmi facă tot corpul să se înmoaie.
Jaehyun mă privește zâmbind, după care îmi face semne să mă îndrept spre stație.
Îi zâmbesc înapoi, întorcându-mă către drumul meu.