Capitolul 1

39 1 4
                                    

Avem probleme, griji, pareri, suparari ce ne macina sufletul zilnic, dar dincolo de toate, avem norocul de a gasi putere in orice si in oricine. 

Tocmai am iesit dintr-o florarie oarecare cu un buchet imens de trandafiri, pentru mama mea de suflet, ce s-a stins in urma cu cateva saptamani. Negrul hainelor, se reflecta in intregul oras, impanzit de nori cenusii, ce triumfa amenintatori desupra cerului. De cateva saptamani ploua incontinuu, afara dar si inauntrul meu. Gandurile nu ma lasa sa respir, dar voi reusi sa trec peste acesta greutate sufleteasca? Sunt sigura. 

Inaintam in ploaia dura, spre cimitir..cu gandul impaacat insa. Biserica, a devenit locul in care mi-am gasit linistea in ultima vreme. Poate pentru ca durerea e prea mare si sunt sigura ca ea acopera acest popas al sufletului? poate.

Dupa cateva luni de doliu...am slabit cateva kilograme, aratam deplorabil..prietena mea cea mai buna, simtind nevoia sa imi aminteasca asta in fiecare zi. Stateam pe canapeau din sufragerie, uitandu-ma la cel mai idiot film si gandindu-ma profund in timp ce domnisoara Claudia, isi facea de cap in dulapul meu. In seara asta ieseam ca fetele. 

- Ce zici de rochia asta alba? zise Claudia incantata

- Ce zici sa nu mergem nicaieri? ii raspund eu abatuta total de la,, subiectul" ce mi- l flutura la propriu in fata.

- Eu zic sa termini cu prostiile si sa te ridici dracului de pe canapeaua aia, sa iti pui un machiaj pe fata aia sa sa te imbraci.  Simteam o urma de nervozitate in tonul ei.

- Clau..nu am chef. 

- Iti faci.

- NU am nicio cale de scapare?

- Rochia alba sau albastru pastel?

- Albastru, spun eu cu un oftat adanc.

- Perfect! haide.

Dupa ce am binevoit sa ma ridic de pe canapea si m-am aranjat calumea, incaltat cu pantofii albastrii si luat geanta de pe fotoliu am iesit pe usa de brat cu minunata mea prietena  petrecareata. 

Am ajuns la restaurant. Da... Draga mea prietena, cu minunatul ei iubit stateau impreuna iar eu ma uitam pe pereti. A fost la fel de oribil cum ma asteptam..pana dupa primele 4 pahare de vin. Lucrurile au luat o alta intorsatura dupa lichidul ,,minune". Am dansat cu jumatate din local, am jucat tot felul de jocuri pana la un moment dat cand s-a dus tot. M-am trezit acasa, pe canapea, cu o durere ciudata de cap si cu Claudia in bucatarie.
- De ce naiba ma doare capul in halul asta!? Ii soptesc, deoarece imi bubuia capul.
- Nu stiu, dar am aceeasi problema, cafea?
- Ohh da baby. Spun cu convingere.
- I-ai scris tipului? Ma intreaba ea calm
- Ce!?
-Tipul. Aseara am pus un pariu, l-ai pierdut deci ce mai astepti?
- Ce astept? Ce tip? Urlu la fata care imi tranteste o fața prin care emana nervi.
- Aseara, am pus pariu ca nu il saruti pe Victor, nu ai facut-o deci.. Trebuie sa ii scrii primului baiat cu R din lista prietenilor tai de pe facebook. Tu ai ales litera ,,R" , asa ca, te rog. Si imi impinge telefonul in fața.
- Nici sa nu te gandesti.
-Ba da Andreea. M-am saturat sa te vad de atatea luni in doliu, sa te stiu suparata si plansa. Ai nevoie de un baiat. Oricare. Te rog.
- Clau..nu pot..
- Ba poti. Haide
- Nu, chiar nu pot. Ma simt prost sa fac asa ceva. Dupa doliu si post tu vrei sa ma arunc in bratele unui idiot?!
- Nu. Eu vreau sa fii fericita, asa ca haide.
Dupa insistentele continuue ale Claudiei, am facut-o si pe asta. Am cautat in lista de prieteni de pe facebook un baiat la ,,R", si l-am gasit pe el. Omul care mi-a schimbat viata intr-o oarecare masura.. Dar nu credeam pe atunci ca asa va fi, insa.. Aparentele inseala si el
.. M-a schimbat.

~Dincolo de toate~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum