Este luni dimineață. Ca de fiecare data îmi iau hainele și plec la școală.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dar astăzi, la micul dejun părinții mei erau cam triști: -Buna dimineața! -Buna dimineața! Îmi spun părințiitriști. -S-a întâmplat ceva? -Da! -Ce? -O să-ți spunem când vi de la școală. -Ok! 😑 Ma duc la școală. Dar nu pot sa ma concentrez deloc. Ma tot gândesc la ce vor părinții mei să-mi spună. După ce termin orele ma duc acasă si-i găsesc pe canapeaua din living foarte supărați. -Ați pățit ceva?? -Da!I-a loc. Trebuie să-țimărturisim ceva foarte important . -Ce?? -Pentru-ca tu mâinefaci 14 ani și trebuie să-ți faci buletin, trebuie sa dovedim ca ești fiica noastră. -Da știu! Și care e problema? -Pai .... Nu eștifiicanoastră. -POFTIM????Cred ca glumiți. -Din păcate nu glumim. Eu nu am putut face copii niciodată, asa ca te-am adoptat pe tine de la cămin. -Și de ce nu mi-ați zis pana acum?? -Ne-a fost frica ca o sa te pierdem. -Ma-ți pierdut deja... Îmi iau rucsacul cu hainele în el , 5.000€ și plec spre aeroport...
