Hey! Ce faci? Sper că îți mai amintești de mine. Știi tu, sunt una din fetele tale pe care ai hotărât să le lași in urmă și să îți faci o viață superbă.
Nu...nu te-am uitat și nici nu o să te uit, așa cum ai făcut-o tu, Tată! "Tată" un cuvânt cât o mie, dar care a ajuns fără nici o semnificație. Ce ar trebui să simt cand spun asta? Ce sentimente frumoase ar trebui să vină odată cu rostirea cuvântului "Tată" ,nu? Ei bine, pentru mine au mai rămas doar ura, dezamăgirea si dezgustul! Toate față de tine, Tată!
Știi...chiar te.am iubit! Și am făcut-o din tot sufletul, dar se pare că ție nu ți-a pasat. Aș vrea să poți simți si tu până in măduva oaselor durerea si amărăciunea din ziua aia blestemată când te.ai hotărât să pleci! Să pleci...să pleci si să ne părăsești fără un simplu "Adio"...să pleci fără să-ți pese de fata ta rebelă. Să știi , Tată , că fetiță asta rebelă a ta are nevoie de tine! A avut și are nevoie de un Tată in adevăratul sens al cuvântului, fără sentimente de ură si dezamagire, fără voință de răzbunare.Răzbunare...cuvant prea mare pentru ea, prea mare pentru inocență ei. Dar tu...tu ai plecat fără urmă de regret! Știi, am sperat până în ultimul moment că tu o să te întorci si o să îți strângi in brațe copila, dar se pare că nu a fost așa. Toate speranțele s-au dus, s-au dus odată cu inocență și copilăria ei...
Încă te mai aștept, Tată!...
