Eram amandoi incatusati intr-o imbratisare de mult amanata, cu ochii inchisi si respiratia greoaie. Bratele mele ii cuprindeau mijlocul, strangand puternic ca sa mi-o apropii cat mai mult, sa ii simt mirosul si sa-i aud sangele pulsand cu putere in urechea lipita perfect de gatul ei. Buzele imi erau intredeschise si eram atat de aproape de gatul ei gol, cu bluza pierduta pe umeri, la fel cum era ea pierduta in bratele mele. Era incordata, ca stia foarte bine ce inseamna sa stea in bratele mele mai mult de cateva secunde, ca risca sa isi lase trupul moale si sa fie o bucata de lut intre degetele mele. Nu voia asta, avea alte planuri, nu putea sa riste sa isi puna toata increderea si toata dorinta, de altfel atat de scumpe in conceptia ei, in barbatul din fata ei. In secundele cat stateam imbratisati, simtea intotdeauna o liniste care-i dadea sentimentul ca totul va fi intotdeauna bine si ca indiferent cat de tare il indeparta si cat de dure si reci ii erau actiunile, bratele mele erau singurele unde isi putea lasa sufletul sa zburde liber, sa viseze, sa isi condeieze propriile sperante si fantezii si sa le dea viata. Avea ochii la fel de inchisi pe cum isi lasa inima, ferecata de un „nu acum” care parea din ce in ce mai iluzoriu si fara sens, dar nu avea puterea sa ma dea la o parte, dar citeam in ochii ei ca spera ca eu sa o pot face cu toata sarguinta.
Mi-am apropiat buzele de umarul ei si pielea ii mirosea a alta lume, imi innebunea toate simturile si ma obliga sa inchid ochii doar pentru a-mi lasa atingerea si mirosul ei sa zburde in voie in toata fiinta mea. Doar cativa milimetri despartea carnea aia pulsanda de buzele mele, dar mi se parea o vesnicie sa imi cobor buzele si sa pot sa sarut acel umar plin de promisiuni. Se zbateau in mine ingeri si demoni, era o lupta magnifica intre dorinta aia vampirica de a-mi infinge dintii in pielea umarului ei atat de angelic, de atragator si atat de amenintator. Ma lasam purtat in valurile dorintei iar umarul ei, acea sirena micuta, ma chema sa ma pierd.
Ea era inca incordata si incepu sa isi lase mainile in jos de pe trupul meu cand i-am soptit, incet, in ureche, trezindu-ma din imbatatorul moment:
- Anca, trebuie sa imi cer scuze pentru ceva, am spus eu, usor, soptit, ca si cum nu as fi vrut sa trezesc vesnicul gardian al trupului ei ce ii intemnitase inima atata amar de vreme.
- Pentru ce?, spuse ea, oprindu-si mainile pe mijlocul meu si incercand sa ma impinga departe de simturile ei, stiind ca doar cateva secunde mai incolo nu ar mai fi avut puterea sa o faca.
Mainile mele erau inca imprejurul ei, dar de data asta o priveam fix in ochii aceia de care ma indragostisem prima oara, singura fereastra pe unde lasa lumina sa-i incalzeasca temnitele tuturor viselor sfaramate si uitate de-a lungul anilor. Avea ochii mari, puternici, ce-ti puteau semna sentinta doar cu o singura privire sau ce-ti puteau fereca pe veci pumnii stransi de indarjire. Am indepartat-o usor, lasandu-mi mainile sa urce usor de-a lungul trupului ei micut, incordat, in defensiva si m-am oprit pe umerii ei. Ne priveam ochi in ochi, ea intrebatoare, gandindu-se ca o sa i se spuna ceva ce o sa-i inchida toate usile intredeschise pana acum, iar eu, cu o dorinta arzanda, incercand din rasputeri sa nu grabesc momentul la care visasem de cand a intalnit-o prima oara.
- Pentru asta, am spus eu, ridicandu-mi brusc mainile si luandu-i capul intre palmele mele si apropiindu-mi-o subit in directia buzelor mele.
Ea statea nemiscata, privindu-ma cu toata vesnicia secundei aleia, dreapta, intrebatoare, defensiva, puternica, iar cand buzele mele si-au intalnit intr-un final ambrozia mult visata, inchise usor ochii si si le intredeschise pe ale ei. Isi dadu seama ca atunci cand palmele mele i-au cuprins fata, a uitat instant sa respire si avea nevoie sa dea afara tot aerul acela comprimat, parte de apropierea mea, parte de atatea zile nenumarate in care asteptase momentul asta. Uitase pentru ce era acolo, uitase, in primul rand, ce cauta acolo, in camera mea, in bratele mele si, mai ales, ce cautam, eu, atat de adanc in sufletul ei. Odata cu infuzia de aer trase, victima colaterala, si buza mea de jos, atat de carnoasa, si o prinse pret de cateva vise dezlantuite intre buzele ei invinse.
