Viata unui om

Starting with a bang!

11 Decembrie 1940. O vreme urata s-a adapostit peste bunul New York . Mama mea era la un fel de petrecere numai cu oameni de vreo 23 de ani. Era frumos , muzica tare, bautura multa , fum peste tot inhalat de toata lumea. Mama mea se distra de minune! Isi iubea viata ,prietenii , pe tata , dar un singur lucru nu iubea... pe mine in pantecele ei ... Eram mic cred ca vreo 7-8 luni aveam de cand stateam acolo..nu am cum sa stiu toata acese detalii mi.au fost povestite. Asta fiind doar o paranteza ca sa mai clarificam lucrurile ..
   Era ora 3 dimineata . Lumea era intinsa pe jos.. Dintr.o data s-a auzit ceva foarte puternic. Era o impuscatura. Mama mea speriata aproape ca-mi dadea viata in acel moment , s-a dus la locul unde s-a auzit acel sunet. Era prietena ei cea mai buna.. impuscata.. Mama s-a aplecat peste corpul bunei ei prietene plangand, cand s-a uitat in sus a putut observa 2 siluete cu pistoale in mana lor.. a fost ultimul lucru pe care dansa l-a vazut...
   Din cauza impuscaturii ei din inima .. ea a murit ..
Politia cutreierand zona , auzind impuscaturi si tipete au venit imediat .. au dus-o pe mama mea la spital (cu eu in pantecele ei) si pe restul ranitilor.. Tatal meu era teafar.. nu mai realiza ce s-a intamplat.. se gandea numai la copilul ce sade in pantecele prea iubitei lui.. eu..
   Doctorii au trebuit sa ma scoata de urgenta din coprul mamei.. deorece credeau ca am sanse de trai... asa a si fost. Eu, un copil perfect sanatos, poate putin mai mic decat normalul dar asa arata un copil prematur nu?
  Dupa doua zile de chin, urlete, anchete ,plansete si inmormantari, am putut intr-un final sa ajung la asa zisa mea "noua casa" impreuna cu tatal meu depresiv si sora lui... tot ce i-a mai ramas pe lume..