Capitolul 1

4 1 0
                                    

P.o.v. Lyona

Intru in școala cu colegă-mea Josse, si se izbește cineva de mine. Purta un hanorac negru cu gluga pe cap si avea si o masca ciudata pe fata. M-am gândit sa-i zic ca a trecut Halloweenul, dar duma asta se învechise deja.
Ma uit la Josse, ea la mine..
— Poate are acnee si vrea sa si-o acopere.
Imi dau ochii peste cap si rad.
— Uite-o ma! Anlin Grein. Ce faci ma fata ma? Spun si o îmbrățișez pe pitica de colegă-mea.
— Uite m-am gândit sa vin in prima zi ca imi era dor sa-ti vad moaca. Spune si rade.
— Tot asa șmecherită ai ramas. Spun si radem amândouă.

Intram toate in clasa si tipul cu hanorac negru care s-a izbit de mine adineauri statea in ultima banca de la perete si se uita prin masca ciudata pe care o purta. Ma uit pentru cateva minute la el si un sentiment ciudat ma cuprinde. Nu stiu daca era frica sau doar imi venea sa rad ca o idioata. Dar revin cu picioarele pe pământ si ma pun in a doua banca cu Josse. Incep sa apăra si ceilalti colegi si intra si diriga in clasa.

— Bun! Ma bucur sa va revăd! Eu ma numesc Brandlin Mia, pentru cei noi! Acum va rog sa va prezentați si voi!

— Ma numesc Natalia Gilbert, am 17 ani, vin de la scoala Grinson si m-am mutat deoarece am avut niste profesori care nu isi luau meseria in serios si se luau de stilul fiecăruia vestimentar in loc sa ne predea o lecție.
— La aceasta scoala nu vei da peste astfel de profesori, si sper sa te acomodezi cat mai repede. Mulțumesc, poti lua loc! Următorul! Zice diriga.

Trec cateva secunde bune, iar tipul ala ciudat nu scotea niciun cuvânt. Statea si se uita pe geam.

— Ah, scuzați-ma! Uitasem. El este Brad Thompson si nu vorbeste. A avut un accident in copilărie si de aceea poarta si acea masca. Sper sa te acomodezi aici, si sa stii ca ai persoane bune in jurul tau.
El se uita la diriga si dădu din cap afirmativ, apoi isi îndrepta privirea spre mine si imi intorc privirea in alta parte.

Dupa ce am mai stat de vorba cu diriga, eu cu Josse si Anlin plecam in curtea școlii la o tigara.

— Hai pe banca aia, e mai umbra. Zic cand vad ca vor sa se pună pe o banca prea la vedere.
— De ce esti asa agitata? Are legatura cu Brad? intreaba Josse.
— Ce treaba ar-..
— Hai mai! Am vazut cum ai facut cand s-a uitat la tine.
— Stai! Tu crezi ca imi place de Brad? Nici nu-l cunosc. E si ciudat rau tipul. Spun, apoi simt un fior in tot corpul cand vad ca Brad trece pe langa noi, auzind probabil ce am zis.
— Asta a fost ciudat. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut ca a iesit din scoala. Spune Anlin, dar nu prea bag in seama ce zicea asa ca ma ridic de pe banca si ma îndrept spre sala de sport, unde am vazut ca s-a dus si Brad. Intru incet înăuntru, căutându-l cu privirea. Nu era pe nicăieri. Tresar ușor cand aud ca ceva in baie s-a spart. Ușa era închisă.

— B-Brad? Spun eu, dar nu aud niciun raspuns din cealaltă parte a ușii.
*Probabil pentru ca nu Vorbeste, idioato* zic in sinea mea...
Dau sa plec, dar usa de la baie se deschide, si iese un baiat. Nu era Brad.

Ies din sala de sport si ma duc la masina. Imi pun geanta pe bancheta din spate si pornesc masina.
Ajung acasa si ma duc in camera obosita. Ma pun in pat si ațipisem, dar tresar cand aud telefonul sunând.

— Da?
— Diseara la 22:00 mergem la Claus. A zis sa-ti spun eu. Vin la tine pe la 21:00.
— Ok, dar nu stau mult.
— Ba stai! Pup, pa! Spune Josse si inchide. Imi arunc telefonul pe undeva pe langa mine si adorm.

...

Ne așezăm la masa unde era si grupul nostru de prieteni.
— Hai sa jucam ceva! spune Josse luând o bere de pe masa.
— Adevăr sau provocare. Zice Anlin.
— Ok. Claus tu esti! Ca e ziua ta. spune David.
— Ce alegi Derek?
— Provocare.
— Te provoc sa ii dai masca jos lui Brad.
— Ba totuși are probleme la fata din cate am auzit, zic ca nu-i bine. spune Josse
— Stai calma fata mea, nu esti curioasa ? spune Derek, ridicându-se de la masa si ducându-se la Brad.
Brad era mai îndepărtat de toti, stand singur cu un pahar in mana.
Derek il saluta, ii mai spune nu stiu ce, iar el da din cap, apoi il apuca de masca si încearcă s-o tragă. Brad nu făcea nimic, doar statea si se uita la Derek cum trăgea de masca fara ca ea sa se miște. Se uita la noi, apoi pleacă de langa el.

— Ba ce e cu asta? Nu i se mișcă deloc masca.
— Eh, e un ciudat. Hai! E rândul meu! Aleg-...

Dintr-odata lumina se stinge si muzica se oprește. Pornim toti blitzul de la telefoane si iesim din casa. Începe dintr-odata sa răsune in tot cartierul o melodie rock agresiva. Curent nu este, muzica nu avea cine s-o pornească ca trebuia net.
— Ok! Acum ca vad ca vreți toti sa plecați vreau sa va spun ca a fost totul plănuit. A fost doar o gluma.  spune el încercând sa-i faca pe ceilalti sa nu plece, dar in zadar.

Dupa ce au plecat toti, l-am ajutat pe Claus sa strângă prin casa.

— Nu stiu ce s-a întâmplat. Nu eu am facut asta. Am zis asa ca sa nu plece lumea. spune in șoaptă de parca l-ar putea auzi cineva.
— Probabil a vrut sa faca unu o gluma.
— Oricum erau prea multi. spune Claus apropiindu-se de mine si punând mana pe spatele meu. Se apropie ușor cu buzele lui mari de ale mele si intram intr-un sărut pasional. Ma ridica si imi încolăcesc picioarele in jurul lui si urca scările cu mine. Intram intr-o camera si ma arunca in pat. Se dezbracă, apoi ma ajuta si pe mine. Se urca peste mine, sărutându-ma pe gat si coborând spre alte părți. Simt fiori de placere in tot corpul si gem cand vârful limbii lui face contact cu clitorisul meu. Inima imi bate din ce in ce mai tare si mai tresar din cand in cand din cauza plăcerii pe care mi-o oferă.
Imi saruta sânii jucându-se cu sfârcurile mele, apoi simt cum intra ușor in mine. Începe sa faca mișcări lente in cercuri, apoi, dupa ceva timp, termina cu mișcări tari. Ne cuprinde somnul pe amandoi, având in vedere ca am cam si baut. Claus ma strânge in brațe si adormim imediat.

08:00~

Ma trezesc si ma întind somnoroasa prin pat. Casc si ma ridic in picioare uitându-ma pe geam. Ma intorc si raman socata cand il vad pe Claus plin de sange in pat, iar pe Brad langa el cu un cuțit.

— Ce dracului ai facut? tip cat de tare pot si incep sa plang. Brad vine spre mine, dar sar in pat peste Claus si alunec din cauza sângelui si imi rup piciorul drept. Ma târâi pe jos pana la usa plină de sange, apoi incerc sa ma ridic tinundu-ma de perete. O iau la fuga intr-un picior pe scări, si cad din nou lovindu-ma de trepte pana jos.

***
Sper ca v-a placut pana aici! Spuneti in comentarii cum vi s-a părut acest capitol. 💙

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 18, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

He's not Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum