Mormai adormita, tragand patura cat mai mult peste cap, sperand ca soneria telefonului sa se estompeze, cumva. Dupa ce incercarile mele esueaza, scot mana de sub patura, simtind racoarea cum imi invadeaza intreg corpul, facandu-ma sa tremur scurt. Apuc obiectul cu pricina si raspund, vazand ca prin ceata numele fratelui meu vitreg.
-"Lacey, am nevoie de ajutor! "Suna vocea lui balbaita, de la capatul celalalt.
-"Ce vrei?" Am intrebat cu o voce ragusita, specifica unei persoane abea trezite.
-"Am cam dat de necaz. Te rog, vino."
Vazand ca a inchis, am apucat niste pantaloni la intamplare si am iesit clatinandu-ma pe usa. Am pus mana pe cheile masinii, aproape lovind usa cu capul.
Am citit in mesajul abea primit de la Dean locatia unde se afla. Mai exact, undeva pe o sosea din afara orasului. Alaturi scria si un "GRABESTE-TE", cu majuscule. Cateva litere erau scrise gresit si cu ordinea schimbata, ceea ce imi da de gandit ca ori e prea speriat, ori s-a intamplat ceva rau, ori e beat.
Afara era destul de racoare, dat fiind faptul ca e inceputul lui noiembrie iar eu purtam niste pantaloni si un maieu de pijama, subtire si scurt.
Am condus destul de repede, ceea ce nu e chiar punctul meu forte, mai ales noaptea. Pana la urma, am semnalizat dreapta, parcand chiar in spatele a doua masini de politie.
Coborand, am putut observa masina fratelui meu, atarnand aproape perfect intr-un copac mare de pe marginea drumului. In fata, o ambulanta tocmai pleca iar fratele meu statea pe vine, undeva mai departe.
Nu am putut sa nu observ doi politisti care vorbeau cu o domnisoara, pe un ton mustrator. Unul o tinea de mana iar dupa ce am analizat putin scena, mi-am dat seama ca era mult prea beata pentru a se tine pe picioare.
M-am apropiat speriata de Dean, sprijinindu-mi mana de umarul sau. A tresarit, privirea sa intersectandu-se cu a mea.
-"Ce ai facut?" L-am intrebat, uitandu-ma spre masina.
-"Am dat de belea..." Suspina, lasandu-si capul sa cada usor pe mana mea.
-"Buna dimineata, ofiterul Kay Wavell. Dumneavoastra sunteti tutorele baiatului?" Intreba unul dintre politisti.
-"Da, eu sunt! Lacey Woods, sora." I-am spus numele meu, trecand usor in fata mult prea iubitului meu frate mai mic.
-"Domnisorul Woods a condus beat, fara permis de conducere si pe langa asta a si intrat cu masina in copac. Domnisoara, putea muri! Va imaginati cat de grav este acest lucru?"
-"Sigur." Am mormait, uitandu-ma urat la Dean. "Cat este amenda?"
Acesta mi-a facut un semn discret asa ca am facut cativa pasi in fata, lasandu-l pe Dean la o distanta de cativa metri, unde nu putea auzi discutia mea si a ofterului.
-"Uitati, nu vreau sa va fac necazuri, dar am verificat si Dean Woods a mai trecut prin evenimente de genul. V-as recomanda sa il lasati la sectie peste noapte, sau cat a mai ramas din ea."
Zambi usor privindu-si ceasul de pe mana. Era trecut cu mult de ora 3 noaptea.
-"Ar fi o idee buna. Multumesc, domnule Wavell." Am zambit usor, dandu-ma un pas in spate.
-"A... Si domnisoara? Sustine ca este sotia lui." A adaugat, aratand spre fata care acum statea in fund pe asfalt, razand zgomotos.
-"Nu o cunosc. Nu imi pasa." Am ridicat indiferent din umeri.
M-am intors la Dean, care se uita speriat la mine. Am zambit usor, luandu-l in brate.
-"Cum ii explicam tatei?" A suspinat cu fata ingropata in parul meu.
-"O sa ai timp sa meditezi in celula. Noapte buna, Dean!" Am zis dandu-i drumul.
Ofiterul a venit si i-a pus catusele, Dean privindu-ma speriat. Mi-am ridicat umerii, mimand o fata trista.
O echipa a venit pentru a coborî masina din copac. Era complet distrusa. Tata isi va iesi din minti cand va auzi. Aceasta e a treia masina distrusa de catre Dean. La cei 17 ani ai lui, a facut mai multe boacane decat mine in toata viata.
La un an, am fost adoptata de catre sotii Woods. Elisabeth Woods, mama mea vitrega, nu putea avea copii asa ca, a decis alaturi de sotul ei, Elias, sa adopte unul. Dupa un an, Dumnezeu le-a facut cea mai mare bucurie, ea a ramas insarcinata cu Dean, dupa multe tratamente.
Niciodata nu au facut diferente intre noi. Am fost iubita de ei ca si cum as fi fost sange din sangele lor.
Dupa cativa ani, mama a decis ca e timpul sa ne paraseasca si sa se alature ingerilor. Tata fiind mai tot timpul ocupat cu munca, am stat cu diferite rude sau bone, asta pana cand am putut avea grija de fratele meu.
Acum un an, la majoratul meu, tata mi-a facut cadou o masina. Si ea, a avut aceeasi soarta ca si masina din copac.
Am urcat in masina mea, pornind motorul si caldura. Desi eram pierduta in gandurile mele, faceam tot posibilul sa ma concentrez asupra condusului.
Unul dintre verisorii mei, Damian, m-a invatat sa conduc. Nu sunt cea mai priceputa si imi e destul de frica la volan.
Dupa ce am securizat masina, am intrat in casa, aruncandu-ma pe canapeaua din living. Imi era mult prea somn pentru a mai urca la etaj asa ca m-am facut comoda in canapeaua pufoasa, lasandu-ma prada somnului.
Bun, dupa cum am promis, am postat-o. Sper sa va placa. Mai trebuie finisata, plus distributia, pe care nu am avut timp sa o pun. Din pacate, se apropie evaluarea nationala si nu prea am timp de scris. Cred ca e bine sa ramanem momentan cu primul capitol si o sa incep sa scriu mai departe abea dupa evaluare. Sper sa ma intelegeti.
❤️
