Bad Girl (H.S)

Capitolul 2

Păşesc pe mica potecă ce duce spre uşa casei care este deschisă si lăsată de perete total. Se vede parchetul de cireş si baza scărilor de lemn închis si vechi, dar bine îngrijit. Rămân cateva clipe in pragul uşii si studiez atent ceea ce este înăuntru. Asta este, presupun, casa in care am crescut si in care am atâtea amintiri, va rămâne goală, sau probabil vândută unei familii ca a noastre. Daca casa va fi vândută, cui ii va aparţine camera mea? Cine va sta pe canapeaua veche de piele, de la bunica. Cine va sta in pod pentru a privi stelele si luna? Cine va face farse vecinilor si profesorilor? Dar si mai important,cine ma va înlocui, imi va simti cineva lipsa in afară de gemeni si antrenor? Oftez si intru cu dreptul in casă. Praful ridicat pluteşte prin casă. Totul este gol. Nu mai este nimic. Totul s-a dus. Eu ma voi duce. Si nu stiu cand voi veni. Nu stiu nici daca voi mai veni înapoi. Păşesc puţin mai in faţă si in stanga mea se află bucătăria, care acum cateva ore era plină cu toate instrumentele mamei pentru gătit. Iar acum este goală. Trec mai departe cu privirea si ma uit in dreapta si vad sufrageria. Oare familia ce se va muta aici, vor avea acelaşi amintiri si sentimente ca si mine? Sufrageria este absolut goală, ca si restul casei. Sufrageria asta are atâtea amintiri cu mine. Cel puţin eu cu ea. Imi amintesc cum ma jucam Monopoly cu părinţii mei atunci cand ploua si era pană de curent. Imi amintesc cum ma jucam cărţi cu Nate si Nash, si cum trisam de fiecare dată. Brusc imi amintesc cum ma îndepartam de ei, si zâmbetul imi dispare, iar pe faţă imi apare un zâmbet amar. Ma abtineam sa nu plâng. Nu acum, nu aici. Nu este momentul potrivit. Abţine-te. Imi spune subconştientul meu. Avea dreptate. Nu era momentul si nici timpul. Păşesc in faţă, iar parchetul scârție usor sub mine. Ajung la baza scărilor si ma uit in sus. Urc uşor si ma tin de balustrada, cel puţin asa ma simteam ca un copil. Eram un copil, si inca sunt, chiar daca neg asta mereu. Ma opresc pe holul scurt. In stânga mea se află dormitorul părinţilor mei. Nu vreau sa intru acolo. Nu am amintiri. Camera aia mereu mi s-a parut rece si pustie, oricât de mult ar ocupa dressingul mamei, si biroul tatei. Merg mai departe si in dreapta se afla camera oaspeţilor. Aici au dormit Nate si Nash. Parfumul lor este inca prezent in camera goală cu geamul deschis. Inchid ochii respirând adânc parfumul bărbătesc. Inchid usa si trec pe langa baia comună. Merg puţin si ajung in faţa unei uşi albe. Era camera mea. A fost. Respir uşor, si intru agitată. Am atâtea amintiri aici. Atunci cand vad camera goală, si cateva haine pe un scaun, brusc inima mea coboară in stomac si am un nod in gât. Ma uit in stânga si vad spaţiul unde era patul meu, gol. Totul era pustiu. Camera vopsită in roz va rămâne o amintire. Iau hainele de pe scaun si le analizez. Va fi răcoare acolo. Hanoracul roşu si maieul negru, împreună cu blugii negrii tăiaţi in genunchi si adidaşii închişi la culoare, imi demonstrau asta. Probabil voi raci. Ma voi muta de la cald la rece. Mama a spus ca vom ajunge la nouă seara. Asa departe este? Ne mutam la Polul Nord? La Moş Crăciun, acolo? Oricum am nişte lucruri de lămurit cu el. Las chefurile de glumă si zăresc uşa băii. Intru si inchid usa cu cheia. Coşul meu cu haine murdare ce trona intr-un colţ nu mai este. Dar in schimb, vad o punga goală in care sa imi las echipamentul murdar. Lepad hainele transpirate de pe corpul meu, si bag un picior in cada, urmand altul. Nu puteam sta mult. Oricât de mult as fi vrut. Ultima mea baie in cada asta minunata. Și voiam sa profit de asta la maxim...iau samponul cu aroma de liliac si imi samponez parul lung si murdar...cada este plina cu spuma ceea ce ma face sa zambesc ca un copil mic,luand niste spuma cu piciorul stang...apoi am luat dusul clatind podoaba mea capilara plina cu spuma,parul limpezit si curat il prind intr-un coc in varful capului,las capul pe spate bucurandu-ma de apa cada,tot ce vreau este liniste..liniste...asta este ceea ce am in momentul de fata,liniste..Pe deoparte ma bucur ca voi pleca de aici,nu am liniste deloc...m-am saturat sa ii tin piept tarfei scolii,nu imi placea cand popularul scolii imi facea avansuri,iar acesta se alegea cu o bataie buna de la Nate si Nash,...imi va fi un dor imens de ei,nu imi placea cand eram considerata o tocilara. Nu imi placea cand baietii se uitau la mine,nu imi placea cand eram privita...ma simteam ciudat,acum voi avea o viata noua,voi avea prieteni noi si lucruri de care nu am avut parte pana acum,voi fi o alta persoana..Abia astept sa vad lumea de acolo,copii,oamenii,profesorii,bibliotecile,multe atractii,abia astept sa cunosc legendele orasului,mai ales ca stra stra stra bunicul bunicului tatăl ii tatalui bunicului meu a fost fondatorul acestui oraș împreună cu o familie numită Styles,îmi place mult acest nume,oare aceasta familie are un copil de vârsta mea? Abia astept sa vad totul..gândurile îmi sunt întrerupte de o melodie tristă la radio iar brusc picăturile se izbesc de parbrizul subțire,acum inteleg de ce m-a echipat mama asa,deja îmi place vremea de aici,asa de rece,m-as putea obișnui cu asta. Ma întreb cum vor fi sărbătorile aici,la noi nu a nins mai deloc. A nins de cateva ori dar zăpada s-a topit când a ajuns pe solul cald,iar eu am sfarsit printr-un Crăciun crunt fara zăpadă,fara oameni de zăpadă,decât daca ma duceau ai mei la munte,ceea ce era foarte rar deoarece nu au timp. Iar eu sfârșesc adormind pe bancheta din spate,cu ritmul picurilor de ploaie.

Buna dragilor,am revenittt:)) yesss,o sa il corectez mai tarziu deoarece este ora 4 dimineața(n-am somn,stiu) si la cam dor ochii.mulțumesc ca încă citiți ce scriu aici:)) vă iubeee
Enjoy it! Un Ajun ferici tuturor.