THE SECOND HOME with VLAD SI CRISTIAN MUNTEANU

The Second Home

- După rezultatele voastre, cei ce vor merge în tabara județeana, ediția a III-a sunt următorii: Gheorghe Oana Maria, Oprișan Alexandru Mihai și Cristea Amalia Diana.

- Doamna? Când se va organiza?

- Data este de 1 iulie. Puteți merge ori la munte, in Sinaia ori la mare, in Constanta.

- Eu unul as dori la munte.

- Nu. Mai bine la mare.

- Ai dreptate Maria!

- Deci, la mare?

- Da! spunem toți trei deodata.

- Sunteți liberi pentru restul zilei. Buna ziua!

Îmi strâng caietele si mi le pun in rucsac. Dau sa plec dar vocea colegei mele de banca ma oprește.

- Ami?

- Da, Maria! Ce s-a întâmplat?

- Nu te bucuri?

- De ce ar trebui?

- Doar mergem împreună.

- Locul acela îmi readuce amintiri.

- Cum ar fi?

Eu si Maria o luam pe scări si ieșim din școală. Nu prea stiu ce să-i zic.

- Ami? Amalia!

- Da? spun eu oprindu-ma si ea intorcandu-se înspre mine.

- Cumva... Ele

- Da! Ea.

- Nu te mai gândi la ea. Oricum ea te veghează, spune ea si ma îmbrățișează si eu pe ea.

- Bine...

***

Ajung însfârșit acasă. Maine luam vacanta si scăpam de stresul acesta. La anu' nu mai dam testele astea de " trecere".
Maria îmi este o prietena buna. Ca o...sora. Cum era Ele...

Si cum erai si tu!

Stai! Elena? Aud cumva voci?

Am să-ți spun ceva...

- Amalia! Poti deschide? ii aud vocea mamei mele.

Dau fuga si deschid usa mamei mele. Ea intra si ma îmbrățișează.

- Te felicit! Bravo!

- Voiam să-mi petrec vacanta cu tine!

- Stiu ca e greu. Dar o ai pe prietena ta.

- Stai! De unde stiai ca si ea merge?

- Diriginta ta m-a sunat.

Mama ma ia de mana si ma aseaza pe pat si ea lângă mine tinandu-ma de mana.

- Draga, uite... Stiu ca ti-e greu fara sora ta si fara tatăl tau dar macar in tabără gandeste-te la distracție. Nu plânge te rog! Distreaza-te! Doar vei fi cu prietenii tai. O luna nu e mult.

- Ba da!

Fata mi se inunda in lacrimi. Mama ma îmbrățișează. Știe ca îmi este greu dar tot vreau sa merg sa vad marea. Sa vad locul acela unde s-a intamplat nenorocirea si unde s-au irosit lacrimi si s-a pierdut sânge. Vreau sa șterg totul. Sa formez amintiri noi si mai ales să-mi fac prieteni. Dintr-o data mi se opresc lacrimile si un zâmbet îmi luminează fața.

- Vreau ca in vacanta aceasta sa ma simt bine! Sa fiu eu însămi si sa ma gândesc doar la mare si la termometrul care se ridica pe minut!

Mama începe sa zâmbească.

- Așa te vreau! Sa știi ca...

Si uite așa telefonul strica orice moment.

- Da? [...] De tot?[...] pai cum vine asta? Așa pe moment?[...] De știut nu știam. [...] Am sa va sun eu mai târziu.[...] Buna ziua!

- Ce este?

- Ști apartamentul acela pe care il cumpărasem eu si tatăl tau pentru tine si Elena...

- Atunci când mergeam la mare?

- Da. Acela in care pe moment stăteau niste englezi cu chirie. Au plecat si acum apartamentul acela este liber.

- Super!

- Ca sa nu mai stai la hoteluri in tabără sau cu oameni in camera vei putea merge acolo. Auzisem ca ar dori sa plece dar vad ca au plecat înainte de a ma anunța.

- E bine!

- Te poți muta. Săptămâna viitoare te poți duce. O mai ști pe mătușă Ioana, nu?

- Da!

Si iar ii suna telefonul.

- Vorbim mai târziu!

Spune ea si iese răspunzând la apel.
Ma las pe spate. De ceva vreme îmi vibra telefonul. Primeam mesaje de la Iulia, o colega. Ele sunau cam așa:

Ai mituit profesorii nu?
Se vede taci din gura!
O sai întâlnești pe Munteni înaintea mea?
Tocilara dracu ce iești!

Încep sa rad pentru ca ea nici corect gramatical cu știe sa scrie. Atunci eu ii raspund:

Pentru ca sunt o " tocilara".

Dar cine sunt "Muntenii"?
Intru pe Google si îmi apare un clip. Clipul a fost acesta:

Deci, el este Vlad Munteanu?
M-am uitat la mai multe clipuri cu el si am văzut ca are un frate geamăn, Cristian sau cum ii zice el Cristi. Sunt haioși. Si ei stau in Constanta? Mi se pare mie sau este o coincidenta.

- Daca am să-i întâlnesc, pariez pe tot ce vrei ca am sa fac o poza cu ei.

Mai taci! N-ai cum! Ni!eni nu are norocul asta!

- Acesta!

Cum spui tu " tocilaro"!

- Hey! Am si note de 7. Daca Iulia e invidioasa n-ai cei face.

Ești o tocilara! Tu nu vezi ca vorbești singură?

- Nu! Vorbesc cu sora din mintea mea!

Ma bucur ca nu-s sora ta!

- Eu tot cred ca exiști!

Fantoma, nu?

- Hai mai taci!

Ok...șefa! Vezi sa nu-l întâlnești si pe Selly!

- Cine mai e si tipul acesta?

Documenteaza-ta!

- E cumva tipul ala cu Rap Battle?

Da mai!

- Ok... Nu-s tocilara!

Ba da!

- Daca sor-ta mai mare e tocilara tu ce ești?

Fantoma!

- Da...

Pana la urma adorm. Era doar ora 20:34 si eu dorm. Pe bune?