Asemenea sufletului meu ce a stat ani la rand in umbra...si a incercat de atatea ori sa partunda in lumina...dar ceva nu il lasa mereu...e mereu inpins inapoi de rasetele, bataile, batjocorele, injuraturile...ce al ranesc...A invatat sa ascunda asta...dar cu cat tine in el cu atat devine mai rau, incearca sa scoata ce are pe suflet...dar parca si sufletul il minte...ii spune ca e bine...cu rani si sange...totul e bine...
