Dreamy Soul

Blocked together

Avea o privire atat de pătrunzătoare încât simteam ca imi citește gândurile .
-Mai ai nevoie de ceva ? ma intreaba el oarecum confuz .
Da...sa ma iei in brate , sa ma săruți si sa nu mai imi dai drumul niciodata...e singurul lucru pe care voiam sa i-l spun , dar am revenit cu picioarele pe pământ la timp.
-E închisă usa ! Ar fi dragut daca ai si deschide-o sa pot iesi...ii spun pe un ton usor arțăgos.
-Intelg ca esti scunda si nu ajungi la niste palete , dar nici forța sa deschizi o usa nu ai ? râdea ironic de mine.
-E închisă cu cheia , deșteptule ! Lasa glumele pe alta data si deschide usa.
Se apropie de mine ca si cand ar vrea sa ma sărute . Ma cuprinde de talie si grijuliu ma da la o parte încercând sa deschidă usa . Realizează ca e închisă cu cheia si ma privește amuzat si usor confuz .
-S-a blocat ? Nu cred asa ceva...părea usor îngrijorat .
-De unde sa stiu ? Tu ai intrat ultimul.
- Cat e ceasul ?
- Serios ? Alta grija nu ai ? E 14:00 , ma uit eu la noul meu ceas pe care il purtam mai mult pentru design.
-Shit...profesorul inchide usa la sfârșitul programului...daca e 14:00 inseamna ca am ramas blocați aici.
Simt ca mi se taie filmul...asa ceva nu avea cum sa fie posibil...ori era cel mai bun lucru care mi se putea intampla , ori un dezastru garantat . Ma panichez si incep sa bat in usa in speranța ca cineva ne va auzi si va deschide usa.
-Stai linistita . Probabil au plecat toti...Telefonul tau ! Suna pe cineva sa anunțe profesorul sa ne deschidă .
-Daa in sfarsit o idee utila !
Imi caut telefonul in buzunare , dar realizez ca il lăsasem in vestiar...clar nu mai aveam cum sa iesim.
-Nu nu nu ! Nu se intampla asa ceva ! eram eu panicata .
-Stii ca daca repeți asta in continu nu se schimba nimic , nu ?
El era oarecum relaxat si amuzat de situatie...nu părea sa il deranjeze. Se apropie de mine si ma ia in brate spunându-mi ca totul va fi bine...