Cadavrul sufletului meu

CAPITOLUL II

  Alarma ceasului sună făcându-mă să mă enervez și să o opresc bosumflată. Mă ridic și mă scarpin in cap mergând spre baie. Îmi fac rutina și mă îmbrac, mai apoi cobor scările și pregătesc micul dejun. Tata vine din cameră cu moralul ridicat, ceea ce mă uimește.

-Bună dimineața, scumpo! spune tata zâmbindu-mi sincer. Ce schimbare! Acum chiar înțeleg ce face somnul din om. Se așează la masă și își împreunează mâinile.

-Bună dimineața și ție, tata!

-Sabrina, trebuie să discutăm ceva important, privirea i se încețoșează, mă sperie, eu m-am tot gândit și ar fi mai bine să îți continui facultatea.

  Cuvintele lui mă fac să rămân cu gura căscată, merg spre el și îl îmbrățișez. După un moment de ezitare mă îmbrățișează și el, mai apoi spunând:

-Uite Sabrina, știu că am fost foarte dur cu tine după moartea mamei tale, și știu că nu trebuia să mă apuc de băut, spune suspinând, tu trebuie sa îți urmezi facultatea, să devii cineva.

- Dar tată, eu nu pot merge din nou la facultate, trebuie să muncesc, oricum îți mulțumesc pentru că mă iubești și că te gândești la binele meu, dar și tu știi, facultatea e foarte scumpă, ție și mamei vă era foarte greu sa o plătiți, mai ales acum, când tu ai rămas fără loc de muncă -spun sperând să nu il supăr cu un glas stins- apropo, mi-am găsit un loc de muncă.

  Privirea i se însenină și ochii lui verzi mă privesc plini de speranță. Deși este un domn de vârsta a doua nu arată rău deloc. Părul îi este încă brunet, dar mai se găsesc și niște fire albe, iar ochii lui verzi, care i-au cucerit pe mama, sunt înconjurați de niste cearcăne și riduri ce îi demască totuși, vârsta. Un zâmbet micuț îi apare pe chip.

-Serios, unde? Spune cu fericire în glas.

-La firma lui Richard Gates, spun punând cafeaua în căni, ca femeie de serviciu. E destul de bine, încep la ora 15:00 și ies când termin, pe lângă asta fac curat doar in biroul lui Richard.

-Deci acolo ai fost aseară.

-Cred că ai fost prea beat ca să mă mai auzi, in fine, spun întinzând cana de cafea către el, salariul este de 600 de dolari.

-Cred că mă voi angaja și eu undeva, până la urmă ce să fac acasă? Trebuie să îmi iau cumva gândul de la moartea mamei tale, asta cu siguranță m-ar mai distrage, spune sorbind și ultima picătură de cafea, voi pleca acum.

-Așa, fără să mănânci nimic?

-Nu, nu mai am timp, cred că voi colinda ceva timp orașul, dar sper sa merite. Spune ieșind pe ușă afară.

  Rămasă singură, îmi pun două ouă în tigaie și aștept să se prăjească. Le mănânc, iar apoi spăl vasele și fac curat în bucătărie. După ce am terminat de făcut ordine, mă uit la ceas și văd că indica ora 14:30, mă duc să fac un duș și trag pe mine o pereche de blugi albastru închis și un tricou negru. Espadrilele mele negre mă așteaptă cuminți pe raftul cu încălțăminte. Le încalț și îmi iau geaca neagra și geanta mergând spre noul meu loc de muncă.

  Iau autobuzul și în 15 minute ajung. Mă duc după lucrurile necesare și urc spre biroul domnului Gates. Deschid ușa și îl vad deja acolo, nu am ajuns prea târziu, am ajuns la fix. Nu știu ce caută aici. Mă fâstâcesc înainte să îi zic:

-Bună ziua, domnule Gates! Am venit să îmi fac treaba, mai pot aștepta dacă mai trebuie să stați... sunt întreruptă de vocea plăpândă a unui copilaș șaten ce fuge spre Richard.

-Tati, am venit la tine cu unchiul Oliver, l-am tot bătut la cap să mă aducă la tine, spuse stand in brațele tatălui său, dar tati, ea cine e? Își îndreaptă privirea spre mine nedumerit, mai apoi reîntorcând-o spre tatăl său.

  Richard mă privește cu acei ochi albaștri, iar eu simt fiori pe șira spinării. Nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa vreodată. E ciudat cum doar o privire de a lui mă face să mă simt atât de neajutorată și îmi înmoaie genunchii.

-Ea este Sabrina. Spune privindu-mă neîncetat.

-Incântată, spun cu o voce stinsă, tu micuțule, cum te numești?

  Băiețelul sare din brațele tatălui său și vine spre mine, analizandu-mă cu ochii lui căprui.

-Eu sunt Edward Gates - spune în timp ce își întinde mâna- vrei sa ne jucăm, Sabrina?

  Îi zâmbesc micuțului Edward și îmi întorc privirea înspre Richard ce încă ne privește.

-Ce zici tati, o lași pe Sabrina să se joace cu mine?

  Richard aprobă zâmbind eu întorcându-i gestul. Se ridică și vine înspre noi. Ochii lui albaștri nu îi scapă pe ai mei, intrând parcă într-un război crâncen. Aș vrea să îi privește de aproape. Aș vrea să știu ce ascunde imnul din fața mea.

-Da, oricum am și eu ceva treabă, spuse Richard uitându-se către Edward, Sabrina să știi că la ora 16 eu termin. Atunci ai putea să vii cu Edward ca să îl duc acasă, iar tu să îți faci treaba.

  Dau din cap afirmativ și mă îndrept spre ieșire împreună cu  Edward. Șatenul îmi zâmbește prietenos și mă ia de mână, deși este fiul lui Richard,sunt diferiți. Nu au nici ochii la fel, micuțul Edy având ochi căprui, iar Richard, ei bine, având ochii albaștri. Tot ce au ei în comun este culoarea părului. În schimb, Edy are buze subțiri, Richard având niște buze pline.

  El se oprește când ajungem în fața liftului. Intrăm în el și băiețelul se uită la butoanele acestuia.

-Deci unde mergem, Edy? îl întreb zâmbindu-i sincer. Mă întreb unde o fi mama lui. Băiețelul se întoarce și vine spre mine călcând apăsat, lucru ce mă amuză.

-Ei bine, spuse cu vocea lui drăgălașă și părând gânditor, ce ai zice să mergem la mine acasă? Am niște soldați noi de la Lego cu care să ne jucăm. Edy mă privește cu ochii lui sclipitori zâmbind larg.

-Crezi că o să ne lase tatăl tău? întreb dând din ochi.

-Dacă îl rog eu... cred că da. Nu a mai adus femei acasă niciodată, in afară de Marina, servitoarea noastră.

  Răspunsul lui mă pune pe gânduri, dacă nu aduce femei acasă doar pe servitoare, soția lui unde e? Richard este cu adevărat o cutie cu secrete. Cred că revistele mondene care scriu articole despre el și aventurile lui nocturne nu știu nici 1% din adevărata sa poveste de viață.

Acesta este al doilea capitol, sper să vă placă! Scuzați eventualele greșeli gramaticale și de exprimare... O zi bună în continuare!