,,Dar ea nu mai e''

27 1 2
                                    

Perspectiva lui
Privesc in gol din interiora masinii mele.E asa un cliseu ce tocmai se intampla, iar proverbul ''Nu lasa pe maine ce poti face azi'' se potriveste perfect situatiei.Am asteptat atata timp deoarece stiam ca ea va fi acolo si tot timpul m-am bazat pe faptul ca daca ceva nu e bine ma duc la ea si imi continui viata cu ea.

''Dar ea nu mai e...''am gandit.

*(exprima trecerea timpului)

Dupa ce am aflat la ce cimitir a fost inmormantata am pornit in graba spre el.Mi-am amanat planurile pentru a petrece acesta zi cu ea,speram sa ma ierte,dar tot ce pot face acum este sa stau langa mormantul ei.

Perspectiva Adelaidei

Era Anne.Prietena mea Anne, singura persoana caruia i-a pasat.Am fost o lasa si am lasat-o singura intr-o lume care o critica si care o marginalizeaza din cauza problemelor pe care le are.

-'Eu o sa plec acum...Ma gasesti la mormantul meu,poate o sa ma viziteze si pe mine cineva'spune ultima parte deja departandu-se.

Privesc dinnou inspre Anne.Ma simt asa goala acum.Asa o lasa.Ma simt penibil deoarece nu am continuat sa lupt.O privesc cum isi sterge lacrimile cu dosul palmelor ochii si se apropie de crucea mea.

-''Buna Adel...''spune suspinand'Ce mai faci?''continua asezand doua garoafe pe mormant'Eu sunt bine,azi o sa plec de la internat.Ieri am fost ''declarata'' vindecata si astazi ma mut intr-un apartament pe care doamna directoare mi l-a daruit ,iar de luni o sa incep sa lucrez la o cafenea.''spune varsand cateva lacrimi''La multi ani scumpo!''imi ureza atingand usor poza mea de pe cruce ''Nici nu sti cat imi lipsesti.Nu o sa te pot uita niciodata si nu o sa pot uita niciodata cat de mult mai ajuta sa trec peste episoadele din viata mea si sa infrunt depresia.Multumesc pentru tot si vreau sa-ti spun ca te iubesc,te iubesc foarte mult...''dupa terminarea frazei incepe sa planga,un plans sincer care ma face sa ma simt si mai prost decat o faceam deja''Te rog intoarcete!De ce ai plecat?Adel te rog...''implora prabusindu-se in genunchii inca tanguindu-se.

Ma apropii de ea si ii ating umarul.

''Si eu vreau sa ma intorc...''soptesc

-''Adel?''spune ridicandu-si capul si privind speriata in jur ca mai apoi sa revina in pozitia initiala''Pot jura ca te-am auzit...''

Dupa alte cateva minute se ridica si isi scutura pantaloniu.In momentul in care am vazut-o lipindu-si fruntea de poza mea mi-am adus aminte de visul pe care l-am avut dupa ce am murit.

FlashBack...

M-am intors.Sper ca v-a placut acest capitol.Va puup.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 29, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

DecedataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum