=Continuare II=

80 6 0
                                    

Ști  cu ce ma duce gândul  toate aceste lucruri ?
La viață!
Așa este viața !  Un joc nebunesc ,haotic de a rămâne puternic  într-o  lume pe care nimeni nu o poate intelege .Este o bătălie  din care  nu mulții  reușesc la finalul  destinației  dorite .  Printre acești luptătorii căzuți în  misiune ma număr și eu . Mereu am crezut ca sunt o persoana puternică, stăpână  pe situație, pe sine dar  am fost înfrânta de propriile mele sentimente , distrusă de propriile mele vise , lăsata la pământ de propriile mele speranțe și tot așa. Pentru că , scumpa mea , pe acel om pe care tu îl iubești acum ,pe care  îl ți  in brațe ca  să  fie mai aproape de tine  ,pe  care îl privești cu atâta  ardoare,  la rândul meu l-am iubit și eu . Da recunosc , l-am iubit nebunește . A fost aceea dragoste profundă în care ești în stare sa faci totul pentru a fi bine , pentru a-l vedea zâmbind.A fost aceea iubire care si peste anii iți  poti aduce aminte si poți  zâmbi  . În aceasta dragoste am investit totul , efectiv totul , ca acum , în prezent sa rămân cu o inima rece .   Nu condamn pe nimeni pentru ceea ce sa întâmplat , poate doar pe mine însămi .  Pentru ca anumite lucruri nu trebuia sa le fac . Nu trebuia sa investesc atâta iubire , ca acum sa rămân fără nimic . Nu trebuia sa ma implic atât de tare , ca acum în prezent sa mă chinui sa ma regăsesc, nu trebuia sa iubesc cu atâta patos , ca acuma în suflet să  rămân  decât  cu ură , nu trebuia sa îl țin lângă mine , când trebuia sa ii dau drumul sa plece . Nu trebuia sa fac multe , ca acuma sa îmi fie greu , dar asa a fost sa fie . Suntem oamenii , facem lucruri nebunești în numele iubirii . Asa ne este scris : sa iubim,  ca după  să suferim .

"Fosta"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum