SACCSIV
EVADAREA
DIN ÎNCHISOAREA ÎNGERILOR CĂZUŢI
- Spovedania unui interlop –
Interviu realizat de Danion Vasile
Ediţie îngrijită de Claudia Maria Chira
Coperta: Alexandra Corbu
© pentru ediţia de faţă: Editura Egumeniţa
pentru corespondenţă: saccsiv@yahoo.com
http://saccsiv.wordpress.com www.danionvasile.ro
Introducere
De câţiva ani de zile, de când ţin conferinţe pe diferite tematici ortodoxe în diferite oraşe din ţară, am avut prilejul să stau de vorbă cu oameni care şi-au schimbat vieţile când L-au întâlnit pe Hristos. Şi am luat hotărârea de a tipări un volum de interviuri cu câţiva dintre ei. Aşa a apărut volumul Drumul spre Acasă – După desfrâu, droguri, yoga şi alte rătăciri (apărut la Editura Egumeniţa în anul 2009).
Cel mai şocant interviu pe care l-am luat când pregăteam volumul respectiv a fost cu Saccsiv – şi a fost atât de şocant pentru mine încât m-am decis să îl tipăresc separat, în volumul de faţă. (Mulţi dintre cititori ştiu cine este Saccsiv – autorul blog-ului http://saccsiv.wordpress.com… Pseudonimul Saccsiv este format din litere cu care încep numele unor persoane apropiate autorului care, deocamdată, vrea să rămână sub protecţia anonimatului.)
Înainte de a fi tipărit în această carte, interviul a fost citit de mai multe persoane. Primul cititor – de fapt prima cititoare – mi-a scris un comentariu care m-a surprins:
„Cred că vei avea o critică serioasă la această carte; numele pe care cu atâta trudă ţi l-ai făcut atât de mare, nu cred că îţi permite să scrii aşa ceva; nu este o carte realistă; e suprarealistă, e ficţiune, e tot ce vrei, dar nu realistă…”
Eu nu tipăresc cartea de faţă – şi nici celelalte cărţi ale mele – pentru a-mi şlefui numele… (Nu asta îmi cere Dumnezeu. De altfel, aceasta nici nu e cartea mea, e cartea lui Saccsiv…). Ci o tipăresc crezând că unii se vor folosi de cele citite, găsind un model de pocăinţă într-o vreme în care e epidemie de false modele…
Au mai fost şi alţi cititori care au crezut că interviul este fictiv – „pentru că nu poate un om să treacă prin atâtea lucruri într-o viaţă…”
Dar Saccsiv există, nu e un personaj literar… A avut loc la un moment dat o întâlnire la mănăstirea Petru Vodă, la care au participat mai mulţi teologi, jurnalişti, preoţi şi monahi. La discuţiile respective a intervenit de câteva ori şi Saccsiv. Când, la sfârşitul discuţiilor i-am spus unuia dintre participanţi că Saccsiv a trecut prin mai multe închisori, a rămas mirat…
Dacă tot am amintit de momentul respectiv, trebuie să spun că şi mai impresionat a fost Saccsiv de întâlnirea cu părintele Iustin Pârvu. El citise despre mari duhovnici, dar discuţia cu părintele Iustin i-a umplut sufletul de multă bucurie duhovnicească…
M-aş bucura ca, după apariţia acestei cărţi, Dumnezeu să îi dea putere lui Saccsiv să dea mărturie şi prin viu grai despre minunea întâlnirii sale cu Dumnezeu.
Unii dintre primii cititori ai „manuscrisului electronic” mi-au spus că ar fi preferat ca partea legată de violenţa şi homosexualitatea din închisori să fi fost cenzurată. Am considerat însă că, fără descrierile respective, nu s-ar putea înţelege prin ce iad a trecut Saccsiv… Pasajele respective i-ar nemulţumi pe directorii penitenciarelor respective, care ar putea fi traşi la răspundere dacă lucrurile ar ieşi la lumină. Dar, nu ies, cum nu ies nici cele din politică, din economie etc.
