Un lucru este cert. Mi-a trebuit 21 de ani sa îmi dau seama cu adevărat cum este viața. Chiar și atunci când crezi ca știi toate secretele, când spui ca nimic nu poate fi mai rău decât asta mereu se va ivi altceva.
Am 21 de ani și da, recunosc ca sunt depresiv. Mereu mi-a plăcut sa ii fac pe ceilalți sa fie fericiți, sa se simtă bine lăsând la o parte viata mea. Este un lucru trist când ma gândesc la trecutul meu și la cate încercări am avut în a-mi lua viata, nu mai spun de ce mi-am făcut mie personal.
Cu toate acestea o persoana ma învățat un lucru extrem de important. "Învață să trăiești singur, nu mai pune tot la suflet, nu te mai gândi la ceilalți ca asta te face sa regreți toată viața".
Nu este o rușine sa fii depresiv iar dacă te gândești ca poți scăpa de asa ceva te înșeli. Mereu încercăm sa ascundem sau sa nu recunoaștem acest lucru dar suntem conștienți ca mereu ne va marca.
Ce pot sa spun...sa trăiești în singurătate este destul de greu, mai ales când nu ești obișnuit., sa pierzi pe cineva drag este dureros dar mai dureros este atunci când aproapele tău, indiferent de cine este sa nu te mai asculte și sa își îndrepte atenția unei alte persoane. Este dureros sa te închizi dar asa este mai bine.
Învață ce e durerea, obișnuieștete cu dezamăgirea apoi trăiește cu singurătatea.
CITEȘTI
Depresia
Non-FictionÎn zilele noastre depresia este foarte des întâlnită în cazul tinerilor. Se spune ca 1 din 5 persoane suferă de depresie iar din aceștia 2 nu recunosc. În această poveste va voi prezenta o persoana care în urma greșelilor care i-au pricinuit trecut...
