din întâmplare... | k.th& j.jk

Capitolul XXIV

După 2 săptămâni

După ce toți fanii au aflat că eu şi cu Taehyung formăm un cuplu , s-au schimbat multe . Am început să avem mai mulți fani , am fost invitați la mai multe emisiuni şi am aflat şi că managerul nostru este gay , asta fiind cel mai ciudat lucru.

Acum suntem plecați la munte într-o minivacanță de 4 zile , totuşi , n-am prins o vreme chiar atât de bună ,  plouând mult prea mult .

— Băieți , ce vreți să facem azi? E prima zi de când am ajuns şi afară nu avem cum să ieşim . zice Yoongi.

— Haideți să jucăm fațe-ascunselea . țipă Taehyung.

— Mai ai 5 ani ? întreabă Hobi

— Haidee , o să fie distractiv.

După ce ne-am jucat am mers la masă pentru că ne era foarte foame . Afară se mai potolise ploaia puțin şi ieşi soarele . Eu şi cu Tae am hotorât să ieşim la o mică plimbare să vedem cum e în zonă.

— Kookie , mai repede , cred că am găsit ceva . țipă Tae de pe o vale destul de abruptă.

— Ai grijă să nu c.. zic eu alergând spre el .

Este prea târziu , el deja a căzut în prăpastie . Bine că nu este foarte adâncă . Cred că are vreo 5 metri.

—Scumpule , eşti bine?

— Da , cred că m-am lovit la umăr şi la picior , dar sunt bine . zice şi se ridică .

— E o cărare puțin mai încolo , încearcă să mergi spre ea şi vin şi eu , ne întâlnim la mijloc .

Taehyung POV.

Regret că l-am mințit pe Kookie că sunt bine , când de fapt mai am puțin şi mor de durere ..cel puțin aşa nu-l panichez .

Îmi târâi piciorul după mine încercând să nu cad . Mă simt foarte amețit şi-mi vine să vomit de la mirosul de sânge .

— Iubitule , acum cobor .îl aud pe Kookie strigând.

Ah , cât de mult îl iubesc când îmi spune aşa . Mă sprijin încet de o piatră aşteptându-l. Îmi este foarte frig şi nu-mi mai simt mâinile.

— De ce eşti atât de amețit , dacă pățeai ceva mai grav? întreabă el îngrijorat.

— Mă vezi întreg? Înseamnă că sunt bine .. Haide să ne întoarcem la cabană , s-a înserat.

Se făcea din ce în ce mai întuneric. Kookie s-a pus ca un pitic aşteptând .

— Ce aştepți ? îl întreb eu confuz.

— Urcă-te pe spatele meu , te car eu până la cabană .

— Nu e nev..

— Am spus să urci şi punct ! se răsteşte el la mine.

N-am mai zis nimic şi m-am urcat. Îmi pun mâinile în jurul gâtului lui şi îmi sprijin capul pe umărul lui.

— Te iubesc ..îi şoptesc .

— Şi eu pe tine , dar nu e timpul de dulcegării . zice el serios

După ceva timp îl simt pe Kookie agitându-se .

— Eşti în regulă? Te văd cam agitat ..

— Tae..ne-am pierdut .. zice el speriat

— Şi ce e rău în asta? întreb eu

— Eşti prost? Nu avem unde să înoptăm , dacă vine vreun animal? Tu te afli în starea asta şi eu nici nu mai am forță să te car .. se plânge el