Un tata de schimb?

O...K...

Dupa ce am mancat am mersc cu....stai asa,nu stiu cum o cheama.

-Aaaa..si care e numele tau?am intrebato eu in timp ce mergeam prin padure.

-Rose.Pe tine?

-Alex.

-De la Alexander?

-De mic imi pun intrebarea asta,dar tatal meu idiot,tin sa specific,nu a vrut sa imi raspunda.

-Alexander e spiritul mortii.Daca ii porti numele,ai sanse sa fii protejat aici,in lumea de dincolo,su sa mori primul.O zicea cu un zambet pe fata,era frumoasa...NU!IDIOTULE!NICI SA NU ITI TREACA SA TE ATASEZI DE EA!imi soptea vocea mea interioara.

-Lumea de dincolo este doar umbra acestei lumi.am soptit eu.

-Uite,aici este un rau.As spune sa iti muti lucrurile mai aproape de el.

-Tu unde ai stat pana acum?

-Pai,Alexander,nu stiu,pana sa apari tu...nu am facut mai nimic.Ma plimbam pe aici,culegeam flori,nimic interesant....dormeam pe sub copaci....

-De cat timp stai aici?

-3 luni,cred.

-Si nu iti este dor de lume?De oras?

-Ti-am zis,nu am voie sa plec.o zicea cu atata tristete in glas,era doar o fetita,de ce universu asta se joaca asa cu vietile noastre?!

Am continuat sa exploram padurea,dar tacerea devenea apasatoare.Parca totul statea acum pe umerii mei.Copaci se unduiau in fata ochilor mei,pamantul imi fugea de sub picioare si gata.Negru.Nu stiu ce s a intamplat,cand m-am trezit,capul meu era in mainile lui Rose,care plangea.

-C-ce a fost...?nu am apucat sa termin pentru ca fata ma-a strans tare in brate.

-Alex!Esti bine!M-ai speriat groaznic!

-Ce a fost asta?

-Probabil un spirit a avut chef de joaca.Se mai intampla.Doar ca...acm ai devenit hrana lor.

-Poftim?!Esti nebuna!Am plecat!

-Alex,nu....am mers la cort,mi am strans lucrurile si am plecat spre casa.

                                                        *

Cand am deschis usa,tata era pe un scaun,cu un pahar de vin rosu in mana langa geam.

-Ai ajuns?ma asteptam sa tipe,dar era foarte calm.

-Da,ce pedeapsa primesc?

-Pedeapsa?Hah,nu dragule.Faci ce vrei!Esti matur!Ce sa zic,un pustan fara prieteni,dar ai noroc,sfarsitul e aproape...

-Cat ai baut?l-am intrebat eu sarcastic.

-Asta e primul pahar...dar trebuie sa discutam ceva,sa intelegi,ca moartea mamei tale m-a ravasit.Ca tu erai ultima mea speranta la o viata normala.Dar ai plecat...

-Eu?!Tu esti ala care sta toata ziua inchis intr-o camera!Ce e acolo?!Ce ascunzi acolo?!

-Dute si uita-te....plangea,urasc cand plange,imi aminteste de momentul cand am gasito pe mama in bucatarie,cu capul spart si 17 lovituri de cutit in spate.

Am deschis usa si am ramas socat.Erau tot felul de animale disecate,borcane cu tot felul de substante.Era oribil...

-Ce sunt astea?l-am intrebat incet.

-Incercam sa gasesc solutia pentru scapare,una logica,stiintifica.Dar se pare ca nu exista.Se pare ca totul este doar fictiune,ca nimic nu e real...

-Ce tot spui acolo?!

-Urmeaza sfarsitul,si noi nu putem face nimic.Intunericul o se vina peste noi,si nu putem riposta.

-Cine vine?!

-MOARTEA.Acea umbra cu coasa,doar ca noi nu o vedem asa,o vedem frumoasa.Este sireata,doar este un inger cazut din cer,nu?Noi incercam sa ne protejam zilnic,si sa spunem ca o sa fie bine.Doar ea ne controleaza..doar ea....