Versuri cazute din Paradis

Eternul drum

   Zăresc un capăt, cu coltul de lumina
   Și parcă e așa de-aproape!
   Alerg sa-apuc ieșirea cea divina
   Dar parcă fuge cu viteza
   Si-o scap din mana mea.
                   S-a dus speranța vieții mele,
                   Ca un nisip prin degete.

    Ma-ndrept mereu spre coltul de lumina,
    Sperând sa ies din întunericul peșterii eterne
    Sa scap, sa mor, sa vin la viață,
    Dar parcă mai departe pleaca șansă mea
    Si-alerg mereu s-o prind în zbor!
                  S-ajung l-al vieții meu izvor
                  Dar coltul iar, dispare-n veșnicul necunoscut.

     Ma-ndrept din nou, și iar și iar
     Dar nu mai am puteri în corpu-mi slab
     Și simt ca, cad la fiecare pas
     Însă iarăși trec deal vieții greu impas.
     Dar vreau sa mor odată!
                    Ca nu trăiesc și nici nu mor
                    Căci șansă mea e moarta.

       Si-ajung sa mă târăsc ca șarpele cel blestemat
       Sa-mi rup și pielea, și sufletul ce-l am
       Mă chinui sa mai văd pe unde merg
       Sa nu m-atace orice bestie,
       Sa-mi țin și ochii obosiți de viață
                       Sa văd iar coltul de lumina,
                       Ce fuge iar de mine, si-mi spune ce n-am înțeles pana acum
   
             

Ca am pe veci eternul drum...