Criminali?

54 11 2
                                    

E ora 7:00 dimineata, si imi suna telefonul... E Erik...
-Eu: Alo?
-Erik: trebuie sa vi urgent aici!
-Eu: omule, e ora 7:00 dimineata, tu te astepti sa vin acolo?
-Erik: treci!
-Eu: vin! Vin! Glumeam si eu, off dmn.
Pe mine imi iau o bluza neagra, un sutien maro, lenjeria tot maro ca da, si niste colanti. Apoi imi iau niste ciorapi albi, ei tenesii mei rosii. Parul l-am prins in coada si mi-am pus si o sapca pe cap, si acum sunt gata sa plec.
Pe drum ma intalnesc cu Andrei.
-Andrei: uite! O am pe alta! Nu imi pasa de tine!
-Eu: sigur?
Eu scot cutitul din geanta (alo, ma apar si eu) si il bag pe gat intr-o fractiune de secunda, la fel si cu iubita lui, apoi iau repede cadavrele si le arunc la tomberon, nu ca aia nu ar fi casa lor.
-Eu: byee!
Eu ajung acolo...
-Erik: poti sa imi spui ce a fost cu asta? De ce ai omorat doi oameni in centrul orasului?
-Eu: m-au enervat!
Andrew se uita de ore intregi la mine, cu admiratie, nu stiu de ce...
-Eu: hei, Andrew, cum esti?
-Andrew: bine..tu cum esti?
-Eu: si eu bine
Apoi am.inceput sa ne zambim unul la altul.
-Karlie: ce faceti nebunilor
-Andrew: nimic *razand* tu?
-Karlie: ne-a chemat Erik, haida
-Eu: viiiiiin
-Erik: avem o noua victima, doi criminali care stau intr-o casa abandonata, acolo e locul lor de baza, doar cine ar trece pe acolo, mai ales ca casa se afla pe apa, misiunea voastra e sa ii omorati si sa aduceti tot ce aveau aici, cadavrele le lasati in apa, uitati cum arata. *ne arata doua poze, una cu ei si una cu casa* trebuie sa faceti asta cat mai rapid, ca am auzit ca vor sa paraseasca locul ala. Repede! Echiparea!
Dupa ce ne-am echipat cu : mancare, apa, pistoale, cutite si alte lucruri de baza, ne-am dus spre locul acela.
-Andrew: sa ai grija, Deea, nu ai mai fost intr-o misiune ca asta! Poate dura si pana noaptea.
-Eu: e ora 19:00, deja! Cat o sa stam?
-Andrew: nu stiu..                                                                                                                                                                  -Karlie: am ajuns! Faceti liniste 

-Bob: eu o sa ma duc pe acoperis, si o sa va dau tot ce va trebuie

-Karlie ok, tu Andreea ne astepti aici, si daca nu ne mai intoarcem vi si ripostezi, si daca nu poti te intorci la Erik si ii spui totul

-Andrew: stai! nu o putem exlude!

-Karlie: asa a zis Erik, si noi ar trebui sa il ascultam pe Erik...

-Andrew: nu imi amintesc sa fi zis asta

-Karlie: e prea periculos pentru ea, nu a mai facut asta

-Andrew: ba da!

-Karlie: bine, poti sa te duci, Andreea, dar Erik se  v-a supara

-Andrew: poti veni cu mine, asa ii prindem mai usor

-Eu: desigur ca da!

Eu cu Andrew (mrr) ne-am dus intr-o parte, Karlie intr-o parte, iar Bob e sus

-Andrew: si cum ti se pare echipa? 

-Eu: prietenoasa, poti spune *zambind*

-Andrew: Nu ai mai avut o misiune pana acum, nu?

-Eu: nu... dar daca e asa... eu imi faceam singura propile misiuni *zambind*

-Andrew: dar sa stii, nu pari o fata care ucide, pari de treaba

-Eu: stiuuuuu.. *razand*

-Andrew: daaa, acum hai sa ne concentram la misiune, pentru ca de asta suntem aici..

-Eu: uite! *vorbind in soapta* cred ca vad un criminal, mergi incet

-Andrew: chiar ei sunt, sunt ei doi! *vorbind in soapta*

Eu il impusc pe primul, si cade  jos, si desigur moare, iar celalalt l-a impuscat pe Andrew in burta, apoi l-am impuscat si pe acel criminal

-Eu: Andrew! Esti bine?!

-Andrew: ho, am vesta anti-glont... *razand*

-Eu: m-am speriat buaaai!

Apoi vine toata echipa, toti au ramas mirati ca una ca mine a resuit sa ii omoare pe ambii in mai putin de doua minute, au fost foarte mandri de mine, la fel ca domnul Erik, care a ramas cu gura cascata si cu ochi mari deschisi, si am fost felicitata, si m-am simtit foarte bine, nici eu nu credeam ca va fi asa de simplu, damn, cel mai mandru era Andrew, ca de obicei ma priveste cu admiratie, weird, dar, dupa am ajuns acasa.... mi-am facut un dus, si am inceput sa rasfoiesc jurnalul, si imi doream foarte mult sa il completez, dar stiam ca viata creepy di-nainte nu o pot recupera, unde e suferinta?Unde? Imi vreau viata infricosatoare inapoi... nu e de-ajuns sa ma uit la creepypasta, vreau sa devin acea Andreea care ucide in fiecare zi fara mila, dar...nu pot.

Dorul de a ucideUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum