Lumea Intunericului

Prolog

Aerul rece al toamnei ne invaluia pe mine si pe Jace in timp ce ne alergam pe podul din Kanays care ne serveste drept loc de pierdut vremea prosteste in ultima vreme.
-Da-mi schitele inapoi, Jace!
-Doar daca vi si le iei singura!
Jace are multe calitati, este dragut, nebun (in sensul bun, fireste), este si al naibi de frumos, un stalp solid cu muschi, par blond si ochi albastri. Are o fata atat de simpatica si nevinovata incat este greu asa te superi pe el,dar cand devine enervant uit de toate astea si incep sa imi arat cu adevarat coltii.
-Sa vin sa le iau singura? Mai bine te aduc pe tine la mine!
In timp ce vorbesc imi folosesc puterea si indepartez gravitatia din jurul lui si incerc sa il aduc spre mine. Pentru inceput functioneaza, insa cand fata aia de spate care isi spune Jace trimite o mica furtuna spre mine imi pierd concentrarea si il scap direct peste o biata fata care admira linistita lacul.
Alerg cat pot de repede spre fata cazuta si o ridic.
-Imi pare rau ca neghiobul asta, ii arunc o cautatura urata lui Jace, nu a putut sa se fereasca si sa evite sa te loveasca. Esti bine? Ai patit ceva?
-Nu e nimic! Voi doi sunteti chiar draguti si mi-a facut placere mica voastra incaierare. Si da, sunt bine. Apropo, eu sunt Kim!
-Lara, spun eu cu seninatate in timp ce ii strang mana.
  In graba mea nu mi-am dat seama ca Jace mi-a scapat toate schitele pe jos si unele chiar si in apa.
-Of, Jace! Schitele mele!
  Ma apuc sa le adun iar Jace si fata misterioasa vin sa ma ajute.
-Imi pare rau, Lara! Promit ca voi fi mai atent! Voi face orice vrei tu numai sa ma ierti!
-Nu-i nimic...voi face altele. Nu e nevoie sa faci nimic.
-Pai, eu cred ca voi pleca acasa, spune Kim cu o urma de amaraciune in glas.
-Stai! Nu ti-ar placea sa mergi cu mine si cu Jace la un film? Trebuie sa se revanseze cumva.
-Hei! Parca ma iertasei!
-Jace, Jace, Jace...cand vei invata ca niciodata nu vei scapa usor cand te pui cu mine!
  Dupa o serie de proteste din partea nataraului meu iubit am plecat la film.
-Kim, cand ai luat parte la spectacolul nostru ai observat puterile noastre, insa noi nu iti stim puterea. Ne poti lumina, te rog?
-Desigur, Jace. Talentul meu este controlarea apei, iar daca o mai superi pe Lara tu vei face cunostinta cu el.
-Bine, bine! Am inteles, promit ca de acum in colo voi fi mai atent.
-Jace, cand tu vei fi atent eu imi voi lua zborul si va veni sfarsitul lumii!
  Dupa ce spun asta izbucnim toti intr-un ras incontrolabil si intram in cinema.
  Totul a mers bine toata ziua, ne-am distrat, si am format noi prietenii. Ziua aceea a fost una perfecta, dar urmatoarea...nu prea.