Prolog

137 9 0
                                    

Ningea cu petale de flori rozalii in gradina cu flori a mamei, gradina unde ne petreceam noptile uitandu-ne la stele; unde am avut primul sarut; unde mi-ai spus primul "te iubesc" .

- Esti bine? o voce familiara se auzi in spatele meu.

Era Niall ce ma privea trist. Eu nu-i raspund, indreptandu-mi din nou atentia catre petalele ce cadeau lin pe pamantul gandilat de razele soarelui.

- Imi pare asa de rau, surioara!

Se aseza langa mine, luandu-ma in brate. Imi scufund fata in pieptul sau lasand din nou lacrimi sa se verse.

Dupa cateva momente indelungate, se retrase, luandu-mi fata intre palmele sale mari si imi sterse lacrimile.

- Ti-am adus ceva, spuse intinzandu-mi un mini-jurnal cu coperti maronii. A fost al lui. Esti singura persoana care are dreptul sa-l citeasca si sa il tina la ea.

Iau cu grija jurnalul cu mainile inca tremurand.

- Mersi... , reusesc sa murmur mangaind absenta coperta ciocolatie.

- Te las singura, spuse plasandu-mi un sarut pe frunte apoi disparu.

Dupa cateva momente de ezitare, il deschid cu grija. Pe fiecare pagina era scrisa cateva fraze, toate incepand cu "Imi pare rau..."

I'm sorry... |h.s|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum