I'm sorry... |h.s|

Epilog

- Harry... , murmur printre lacrimi inchizand cu grija jurnalul.

Ma ridic repede si alerg grabita, intrand in casa si cautandu-l pe Niall. Era in camera sa uitandu-se catre tavan in gol.

- Niall! il strig simtind din nou cum vocea mi se pierde.

Acesta isi indrepta rapid atentia catre mine si veni grabit cuprizandu-ma intr-o alta imbratisare.

- Sunt langa tine, surioara!

- Vreau sa mergem pana la el, bolborosesc cu fata adancita in pieptul simtind cum un oftat ii lasa sa scape.

- Bine.

* * *

Las sa cada cu grija buchetul imens de trandafiri sangerii pe piatra rece funerara pe care era gravat cu majuscule numele sau: HAROLD EDWARD STYLES

- Niall... lasa-ma putin singura.

Acesta aproba si pleca la masina, lasandu-ma singura in fata mormantului unde se odihnea cea mai importanta si iubita persoana din viata mea.

- Harry... , incep lasand din nou lacrimile sa-mi inunde obrajii. Sunt aici. Nu am stiut ce se afla in sufletul tau, iubitule! Nu stiam cat de ranit esti in interior. Nu tu trebuie sa ai regrete... ci eu. Pentru ca eu trebuia sa iti inchid ranile, eu trebuia sa te opresc din a face nebunia asta. Eu sunt de vina, nu tu. Si eu te iubesc, Harry, mai mult decat oricine si orice. Nu te voi uita niciodata pentru ca tu vei ramane o parte din mine. Nimeni altcineva nu va putea sa te inlocuiasca pentru ca pe nimeni nu am sa mai iubesc cum te-am iubit pe tine... Si inca odata... te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu.

SFARSIT