Prolog

46 1 1
                                    

<Unde este Octavia?> Intreaba Blake uitandu se la Indra.

<Nu avem de unde sa stim> Spune cancelarul Kane mangaindu si ceafa cu palma, privirea lui fiind fixata pe caramizile maronii asezate sub picioarele lor ca o podea.

<Ce?> Blake sare alarmandu se. Nu isi doarea sa o piarda. De cand a fost adusa pe lume i a promis sa aiba grija de ea, nu si dorea sa si incalce promisiunea facuta de aceasta.

<Stai linistit, Blake. Peste cateva ore vom putea parasii bucarul acesta, sa speram ca radiatiile au trecut.> Kane isi pune mana pe umarul acestuia incercand sa l faca sa se simta mai bine.

<Nu mi pasa de radiatiile tale!> Blake ii trage o privire urata. Atunci Kane isi da seama ca incercarea lui de al face sa se simta bine nu era tocmai o idee buna. Isi trage usor mana si si o impreuna cu cealalta in poala sa, uitandu se prin imprejurimi.
<Sora mea a fost afara timp de 3 ani.> incepe acesta din nou pentru a sasea oara pe acea zi. Mereu aducea vorba de Octavia. Voia sa stie daca era bine, daca a gasit vreun adapost, daca a mancat sau baut. Nu se putea gandii decat ca voia sa mearga sa o caute, timp de 3 ani se gandea la asta in continu, iar mereu cand dadea sa mearga spre usa de iesire din buncar, veneau garzile Trikru pentru al intoarce din drum.

Kane se uita la el indurerat. Voia sa l ajute, dar nu avea cum, nu atata timp cat erau inchisi aparandu se de radiatiile de afara. El doar se ruga in fiecare seara ca acestea sa treaca si sa o gaseasca pe Octavia in viata atunci cand vor iesii.

***

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 04, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Love, under the sea! /Octavia Blake and Jon Snow RO fanficUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum