Nu Vrei Sa Iubesti

Ea a plecat, eu am clacat?

S-a intors acasa, nu o mai vazusem de foarte mult timp. 

Slabise.   Muncise mult pentru familia ei. Pentru a-si construi o casa, sa aiba ce sa de-a copiilor. Nu ii multumea nimeni. Nu o sprijinea nimeni, dar toti ii vroiau banii. Cei ce o iubeau o vroiau acasa, vedeau cum se zbate sa reuseasca.  

Eu nu intelegeam. 

Traiam intr-o bula de aer. Viata mea era perfecta, aveam totul.

Nu pretuiam nimic.

Eram un copil prost care se credea cu minte. Mare greseala.

Am revazut-o. Am imbratisat-o. O iubeam. Ma alinta mereu. Imi facea poftele. Eram un copil incapatanat si obraznic dar totusi ea ma privea cald.

 Nu ma certat niciodata. Imi explica totul cu calm.

O iubeam. Era o a doua mama pentru mine. Era ce-a mai grozava!

O admiram. Era o femeie puternica. Stia ce vrea si cum sa obtina. 

A facut totul pentru familie. Multi au mintit-o, au jignit-o, au urat-o. 

Eu o iubeam. Pentru mine era perfecta. Era uimitoare.

A luptat pana una dintre ficele ei i-a intors spatele.

Nu se mai simtea binevenita in casa aceea, era alungata.

Devenise depresiva.

Nu stiam prin ce trece.

S-a hotarat sa se intoaca acasa. Eu si mama era foarte fericite ca s-a intors. Am vizitat-o. Era cu zambetul pe buze, dar nimeni nu i-a citit ochii goi, inima indurerata. Nu am vazut printre cuvinte. Nu stiam ce simte. Credeam ca e bine. Abea asteptam sa dorm din nou la ea, sa imi povesteasca amintirile ei.. Sa ma invete ceva nou..

O iubeam, am iubit-o, o iubesc.

Dar regret.

A murit. 

Am pierdut o persoana pe care o iubeam. O parte din culorile vietii mele au disparut. Nu puteam accepta ca am pierdut-o! Inima imi plangea de credeam ca se va rupe. O vedeam pe mama cum sufera. Ma durea si mai tare.

Pentru mine, mi-am pierdut bunica. Pentru mama mea, si-a pierdut propria mama.

Nu am  vrut sa accept asta, pentru mine nu era moarta, constientul meu urla ca ea nu este moarta. Inca face asta. 

Totul devenise o monotonie, o viata fara culori. Vroiam ceva incitant. Sa ies din ciclul asta. 

Am gresit.

Am gesit drept refugiu sexul. Nu trebuia sa fac asta.

Sexul ma scotea din monotonie, imi oferea ceva nou si excitant. Sentimentul de placere si de implinire. Dar ma inselasem. Totul se prabusise peste mine. Viata ma lovise din plin. Abea atunci am realizat bula de aer in care fusesem inchisa de propria constiinta. Nu realizam ca gresesc. Desi subconstientul imi spunea ca nu e bine, ma lasam purtata de ignoranta si egoism. 

Devenisem ceea ce uram.

Viata mea se schimbase. Prietenii au aflat de ceea ce am facut, dar nu stiau adevarata poveste. Nu stiau despre santajul si spaima prin care trecusem.

Am realizat ca am gresit.

Am pierdut persoane pe care le numeam "cei mai buni prieteni" si am aflat cine imi era prieten cu adevarat. Am vazut cum poarta lumea masti si se preface.

Ma scarbeste.

Ma prefac ca nu observ minciuna pe care mi-o spui. Te las sa crezi ca nu imi dau seama de ceea ce faci. Fac ce faci si tu. Mintim impreuna. Dar eu nu iti spun minciuna mai departe. 

Terminasem cu sexul. Sau cel putin asa am crezut. Corpul meu se invatase cu acel tratament si a inceput sa il doreasca.

O prietena mi-a facut cunostinta cu cineva. Va spun sincer, era o bunaciune blonda si ochi verzi cred.. dar nu era pentru mine. Ne intalneam pentru sex, dar normal ca nu venea singur, voi barbatii chiar impartiti tot!

Ne vedeam rar, odata sau de doua ori  la cateva luni. Corpul meu primea o oarecare satisfactie. Mi-am dat seama ca il vreau pe blond.. in mine! Dar nu vroia asta, in schimb persoana cu care venea da. 

Eram fraierita iar. Imi spunea ca vine singur, eram proasta si ii credeam cuvintele. Subconstientul meu vazuse minciuna, constiinta nu vroia sa o realizeze.

Lucrurile au mers bine o perioada.

Constiinta a realizat in sfarsit greseala.

Am fost mereu intr-o bula si nu vedeam cum e viata cu adevarat. Pentru mine era totul roz. Dar soarta s-a hotarat ca destinul a fost prea bland cu mine iar viata m-a lovit fix in.. vagin!

Nu cer sa fiu iubita, imi ajunge sa iubesc. Imi mint inima ca suntem bine si sper ca ziua de maine sa fie mai buna si ca ratiunea sa nu se mai lase controlata de ignoranta si nepasare. Am gustat din viata, am vazut ca nu are aroma, acum vreau sa vad cum e destinul.

Un singur lucru imi doresc de la destin,  sa recastig increderea persoanelor pe care le-am dezamagit prin ignoranta si nepasarea mea de om fara scrupule.