De ce sunt mereu aşa? Atât de naivă, atât de uşor de convins încât îi las pe toți să isi bată joc de mine iar eu să nu ripostez. De ce mereu cand mi se promite marea cu sarea accept propunerea? Chiar dacă ştiu ca nu va fi bine, ştiu ca este o minciună, de ce mereu accept asta? O parte din creierul meu ştie ca nu va fi bine şi că vor apărea multe regrete, lacrimi, durere, dezamagire dar cealaltă parte ce vrea? Cand rațiunea ar trebui să fie mai puternică de ce naivitatea o i-a pe dinaite? Ce îşi doreşte jumătatea fără rațiune? Crede ca totul este pictat în roz şi că nu vor fi păcate? Vor fi multe, aşa că nu stiu ce mai aştepți. De ce eşti convinsă că va fi altceva? Când împrejurimile îți arată contrariul? Când totul din jur îți spune că nu e bine ceea ce urmează să faci, de ce te arunci cu capul înainte? Crezi că vei obține experiențe noi, senzații tari, când de fapt sunt aceleaşi lucruri. Aceleaşi păcate. Ce vrei sa dovedeşti? Ce vrei să ascunzi? Nu ai avea nimic de ascuns dacă te-ai oprit la timp!
CITEȘTI
Nu Vrei Sa Iubesti
RandomRia. Un nume gol, lipsit de ura sau iubire, tristete sau fericire. Nu exprima nimic. Nu mai este decat indiferenta. Cand pierzi ce iubesti, ramai cu amintiri dureroase. Viata iti devine de o monotonie sfasietoare, ignoranta a tot ce se intampla in j...
