Wounded VOL.II

8.

-Nu pot să cred ca mi se intampla asta. spun rasufland ultimul aer pe care il mai puteam plange.

Paradisul in care traiam s-a transformat brusc in alt cosmar dureros. Poate ca asa imi este menit. Poate ca eu trebuie sa am parte doar de suferinta si brutalitate in viata.

-Iubito, iti promit eu, o sa vorbesc cu tatal tau, doar linisteste-te! Nu suport sa te vad asa.. replica Nick, tinandu-mi mana tandru pe spate.

-Nu mai are rost.. e pornit deja pe ideea asta. raspund eu coplesita de prezentul infiorator.

-Ce se intampla?! striga Ashley, trantind usa de la intrare.

Nick i-a explicat absolut fiecare detaliu mititel, iar mai apoi Ashley isi facu ochii mari sarind in bratele mele, ingrijorata.

-Nu pleci nicaieri! Deabia ai venit!

-Ash.. trebuia sa ii auzi vocea tatei..

-Nu ma intereseaza, ai auzit? Aici ramai toata viata ta. raspunde Ashley foarte serioasa si aroganta.

Familia pe care mi-am format-o aici este una unica. Nici nu pot descrie in cuvinte fericirea pe care o am atunci cand ii privesc pe fiecare in parte. Sunt singura mea speranta la fericire si poate ca ei au dreptate. Inca mai pot face ceva pentru a ramane. Asa ca l-am lasat pe Nick sa il sune pe tata; Ashley m-a prins protector de brat, iar Kyle statea plictisit pe telefon, sprijinit de tocul usii.

-Buna ziua. spune Nick pe un ton formal. Ma scuzati ca va deranjez, insa Lizzie nu pleaca nicaieri. Are douazeci de ani, poate sta pe cont propriu.

A mai stat ce a mai stat, apoi a inceput iar:

-Nu imi pasa, are tot dreptul sa isi aleaga locuinta singura, fara ajutorul altcuiva.

Nick cel dragut si simpatic, ingerul ingerilor, zeul zeilor facea tot ce ii statea in putinta sa ma ajute. Si apreciam asta mai mult decat pot cuvintele descrie. Nimic nu ma facea mai fericita decat privirea lui. Absolut nimic. E un om veritabil pe care nu l-am iubit asa cum a trebuit, insa nu o sa las pe nimeni sa ma opreasca din a face asta acum.
Am sarit pe el, i-am smuls telefonul din mana si am spus tare si raspicat, la fel ca un copil mic:

-Nu plec nicaieri. Cel putin nu fara ei.

Toti s-au uitat la mine cu dragoste, apoi m-au imbratisat darnic si duios.
Tata a ramas fara cuvinte la sceneta ce tocmai avusese loc.

-Nu am fost niciodata mai mandru de tine, Lizzie. Poti ramane..replica tata cu voce de plans tremuranda.

Am sarit de fericire, pupandu-ne toti si admirand frumusetea fericirii ce statea printre noi.
Am lasat telefonul pe masuta de cafea din living si am sarit pe Nick, strangandu-l in brate destul de finut, dar iubitor.
A fost unul din momentele cele mai fericite care au luat parte in trairile mele misterioase. Parca mi s-a descuiat lacatul din suflet, lasand toate sentimentele blocate acolo sa rasune libere afara. Nu mi-am putut imagina ce ar putea fii mai bun decat atat. Iubirea e cel mai frumos cadou pe care o persoana il primeste si il daruieste, iar eu ma simt incredibil de bine facandu-le pe amandoua.
Am luat masina cat de repede am putut eu si am condus pana in N.Y. ca sa-mi pot culege de acolo lipsurile. De ce sa-mi cumpar alte haine? Sau alte obiecte? Le pot lua direct pe celelalte. Insa intre timp am dat de Mark care statea la usa casei mele, pregatit sa bata disperat.
L-am prins de umar si imediat am simtit mirosul de whiskey ce venea dinspre gura lui. Era beat mort si purta un zambet dubios pe fata ce ma facea sa vreau sa plec de langa el cat mai urgent. Dar am incercat intai sa il dau afara de pe prioritatea mea si sa imi vad de treaba. De asemenea, nu a mers. A intrat dupa mine in casa si s-a trantit pe canapeaua din living, mormaind niste cuvinte aleatorii.

Am urcat pana in camera mea si mi-am bagat intr-un rucsac tot ce imi era de folos si am plecat urmata de betivul de Mark. M-a urmarit pana la masina si la un moment dat mi-a atins fesa, scotand icnete de placere.
Am tipat la el sa se opreasca, insa in momentul cand m-am intors cu fata la el si-a infipt mainile murdare in sanii mei, facandu-ma sa-mi iasa fum pe urechi de nervi. I-am dat o palma si i-am reprosat ceea ce a facut, chiar daca a doua zi uita.

-Lizzie, eu chiar te iubesc. murmura el cu o voce telepatica, scotand un mic sughit la final.

-Bine, Mark. Uite, sa stii ca ma mut si ca nu vreau sa iti mai pierzi timpul cu mine. Esti un baiat frumos, de treaba, sincer.. Gasesteti o fata, o relatie serioasa si traieste-ti viata.

S-a uitat confuz la mine apoi a dezaprobat printr-o miscare de gat, infigandu-se a doua oara in sanii mei. Nu am stiut cum sa il potolesc inafara de arma brutala. Asa ca am ridicat piciorul intr-un fragment de secunda, lovindu-i bijuteriile pretioase. A tipat, iar apoi s-a intins pe asfalt gemand de durere.

-Imi pare rau. spun inchizand portiera, accelerand masina.

Am pornit spre L.A. din nou, insa nu m-am putut abtine sa nu-mi iau la revedere de la Kate.
Am intrat in magazinul unde lucram, stiind ca are program pana tarziu astazi. Cum am intrat in magazin vad pe nimeni alta decat Kate, care aranja produsele pe umerase, plictisita.
S-a uitat la mine mirata, intrebandu-ma de ce am venit aici in timpul concediului sfant.

-Kate.. Ma mut. spun hotarata. In L.A.

-Poftim? De ce? intreaba ea dezamagita.

-E o poveste lunga pe care o sa ti-o spun in alta zi, dar este legat de intrebarea pe care mi-ai pus-o acum ceva timp. Baieti. chicotesc, iesind modesta din magazin.

Am pasit pe asfaltul plin de omat ca pe un podium, fiind foarte fericita cu alegerile pe care le-am luat de data asta. Ma bucur ca imi voi petrece timpul cu ei din nou si imi voi arata sentimentele. Mi-a fost dor de zambetul larg pe care il port atunci cand ma gandesc la el si mi-a fost dor de nerabdarea de a-l vedea.
Viata mea se inbunatateste din ce in ce mai mult si ador asta.