Infernul din paradis

Capitolul 1.

E dimineata, prima zi din vara si ultima zi de scoala. Soarele isi arata timid razele ce se reflecta in apa limpede si linistita a piscinei. La un momentdat, ceva, un anumit sunet intrerupe aceasta liniste divina. E doar ceasul desteptator de pe noptiera lui Lucy. Lucy este o fata din LA, care studiaza la un colegiu foarte bun in clasa a XI-a. Parintii sai sunt oameni de afaceri si isi permit conditii de lux. Lucy este cea mai populara si desteapta din colegiul la care invata. Pe cat de bogata este, pe atat de frumoasa este. Aceasta are o casa imensa cu piscina la marginea unui deal situat langa un lac. Viata lui Lucy este perfecta. Are tot ce si ar putea dori vreodata o fata de varsta ei: parinti bogatati, o vila imensa, o minte agera si o frumusete unica. Totul pare sa mearga bine in viata sa. Nimic nu tulbura armonia din familia Clarke. Lucy se trezeste si merge sa se pregateasca pentru ultima zi de scoala. Cand coboara sa serveasca micul-dejun, ceva pare sa nu mearga ca uns. Cand ajunge jos isi da seama ca parintii sai nu erau in cele mai bune toate. Mama sa parea tare palida si slabita, iar Lucy s-a ingrijorat.
- Mama, esti bine? Ce s-a intamplat cu tine?
- Sunt bine, doar ca nu prea am putut sa dorm noaptea trecuta...
Perspectiva lui Lucy
Ceva nu e bine. Mama nu pare deloc in apele ei, ceea ce nu e bine. Mi-e frica. Daca mama are ceva. Daca a patit ceva grav, ceva ce ii e frica sa imi spuna...
Trebuie sa nu ma mai gandesc la asta la scoala. Nu trebuie sa fiu distrasa acolo. Am nevoie de maxima concentrare pentru a nu strica toate mediile mele de zece.
Dupa micul-dejun m-am dus la mine in camera sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac. Am ales un tricou alb pe care era scris cu negru ,, Stay Differen", niste blugi negrii rupti, iar la mijloc mi-am prins o camasa cu carouri negre si rosii. In picioare m-am incaltat cu o pereche de AriMaxi.
Mi-am luat masina, un Audi A8, si am plecat la liceu. Acolo m-am intalnit cu prietenii mei, Max si Alex. Nu prea ma inteleg cu fetele, deoarece sunt prea fitoase pentru gustul meu.
La finalul cursurilor m-am dus direct acasa. Mama si tata probabil nu se asteptau sa vin direct acasa, asa ca i am auzit cand am intrat cum vorbeau.
-Nu stiu daca sa ii zic lui Lucy... Daca nu va face fata... Nu vreau sa o traumatizez..
- Mama, ce s-a intamplat?
- Lucy... Nu stiam ca o sa vi acasa asa repede...
- Mama! Ce s-a intamplat?
- Te rog, promite ce vei fi fetita mea puternica!
- Promit. Acum spune ce s-a intamplat?
- Am cancer.
In momentul ala am simtit ca imi pica cerul in cap. Voiam doar sa fiu undeva, singura, sa urlu si sa plang. In secunda urmatoare am izbucnit in lacrimi si am strans-o pe mama in brate.
- Cat mai ai de trait?
- 2 luni.
Voiam doar sa mor in momentul ala. Nu stiam ce sa mai zic. Am tacut si am plans. O imbratisam pe mama si tata a venit si ne-a imbratisat. Toti plangeam.
A doua zi am stat numai cu mama. Am mers la cumparaturi, la KFC si Starbucks, ne-am plimbat, am ras, am mers acasa si am facut amandoua o prajitura de pe net. Bucatareasa a tot insistat sa ne ajute dar am refuzat. Cat mai traieste, vreau sa fiu alaturi de ea. O sa profit la maxim de fiecare moment petrecut cu ea. A intrat in concediu permanent pentru ca nu mai putea munci. Noroc ca tata reuseste sa produca suficienti bani, deci nu imi fac probleme din cauza asta. Nu va mai fi nimic ca inainte, dar sunt sigura ca ne vom descrca financiar.
Pe 20 iulie am plecat in vacanta toti. Mama era bine, doctorul a zis ca poate pleca daca isi ia toate pastilele. Asa ca am petrecut o saptamana de vis in Hawai alaturi de parintii mei.
Azi e 31 iulie. Am ajuns acasa si vreau sa ies afara cu Max si Alex. Ei ma sustin in toata treaba asta si mi-au zis ca daca am nevoie de ceva pot conta pe ei.
Ne-am intalnit toti la Starbucks, dar pana sa plecam am primit un telefon de la tata.
*convorbire*
- Vino repede acasa. Mama ta nu se simte bine!
- Mergeti repede la spital. Ne vedem acolo!
Mi-am pus tot felul de intrebari. Daca nu o voi mai vedea pe mama. Daca nu o sa ajung la timp. Am venit aici cu masina mea, deci a trebuit sa ii iau si pe ei cu mine la spital. Acolo tata ma astepta singur pe culoar.
- Ce s-a intamplat?
- Mamei tale ii este foarte rau. Doctorii mi-au spus ca s-ar putea sa fie ultima ei zi...
Plangeam. Plangeam si nu ma puteam opri. Nu mai auzeam nimic. Pur si simplu plangeam.
Max si Alex m-au luat in brate si m-au sustinut.
Dupa o ora un doctor a iesit si a venit pe hol.
- Familia Clarke?
Eu si tata am sarit ca arsi, cu baietii in urma noastra.
- Spuneti!
- Imi pare enorm de rau, dar la ora 17:30 am constatat decesul doamnei Sarah Clarke.
Am plans. Am plans fara oprire. Nu imi venea sa cred. Nu mai aveam mama. Nu mai aveam mama. Nu puteam sa inteleg ce se intampla. Nu imi venea sa cred. Mama chiar se simtea bine.
Peste o saptamana a fost inmormantarea. Au fost acolo toti: eu si tata( evident ), bunica si bunicul din partea mamei, bunica si bunicul din partea tatalui, Alex, Max, alti colegi care imi erau prieteni, verisori, unchi, matusi. Dar pentru mine nu conta. Putea sa vina oricine, pe mama nimeni nu mi-o mai aducea.
Am inceput sa o visez noaptea. Tata a fost nevoit sa ma duca la psiholog. Am reusit totusi sa imi revin pana a inceput scoala. Greu, dar am reusit.