Ciocolata si patine

Capitolul 2

Am intrat alături de Michel în casă.Mirosul băuturii puternice te îmbata într-o clipită.Nici nu mai trebuia să guşti din el.Muzica se auzea din ce în ce mai tare la boxe,la un moment crezând ca acestea chiar se vor sparge.
Adolescenți beți erau prin toata casa țopăind pe ritmul muzici care mai de care să se dea în spectacol.Nu pot să cred că am ajuns la o aşa petrecere.

-Michel,te urăsc aşa de mult că m-ai adus la petrecerea asta de doi bani! Țip în speranța de a mă auzii.
M-am uitat în spate dupa draga mea prietenă pe care vreau să o omor în momentul ăsta dar nici urmă de ea.Fix de asta aveam nevoie acum.Să răman singură cu o grămadă de necunoscuti bețivi într-o casă straină.
Am început să-mi fac loc printre toți oameni pâna la o încăpere,unde speram să fie bucătăria.Am intrat pe uşile camerei care,se pare ca era fix bucătăria.Imediat cum am intrat în încăpere un miros de tutun m-a lovit în față.
Unde pot sta şi eu liniştita in casa asta?mă întreb mintal
Gàndindu-mă unde să merg,o uşa din lemn masiv si cu geamuri frumos curățate mi-a atras privirea.În secunda următoare am iesit pe acea uşa dând de un frumos peisaj.
O grădina frumos amenajată cu flori de toate culorile şi cu doi copaci înalți şi frumoşi decorați mi-au facut o impresie buna despre această petrecere.
O piscina se afla in partea dreaptă ,fiind luminata de razele lunii.Pentru o secundă m-am gandit la acele desene cu sirene când se transformă sub razele lunii.Am chicotit incet aşezându-mă la baza piscinii.
Era liniste..nici pic de gălăgie.Muzica era astupată de cântarea greiilor.
Trecuse o oră poate chiar şi mai bine de când stau si mă holbez la apa din piscina.Toți acei adolescenți se distrau in sufrageria casei.Încă mă intreb unde a dispărut Michel dintr-o dată.
Aud sunetul uşii deschizându-se ,urmat de paşii unor persoane.Întorc capul pentru a vedea cine e şi îmi strâng maxilarul cand dau ochi în ochi cu Rebecca si cu nimeni altul decât Adam.Înțeleg ca e petrecerea ei dar nu pot sta ascunsă aici până trece afurisita asta de seară?

-Rachel..ce cauți aici?De ce nu te distrezi alături de noi? Mă întreabă cu un glas de mieluşel dar ştiu bine că se afla un drăcuşor în acel glas.

-Mă simt bine aici! îi răspund la întrebare

În următoarea secundă simt o mână pe brațul meu.Mă ridică cu forță și mă înclina spre apa piscinei.De ce vrea să mă arunce?Nu i-am greșit cu nimic.

-Adam,dă-mi drumul te rog! încerc sa spun dar durerea din cauza strânsorii nu mă prea lasă să vorbesc.Adam e mult mai puternic decât am crezut..Faptul că mă va arunca im piscină alaturi de apa aceea rece mă înspăimântă.Nu stiu să înot nici măcar să dau din mâini ca un cățel in apa nu pot.A fost atât de greşit să vin aici.

-Rachel,nu pot să te las aşa pur şi simplu.Crezi că te-am invitat din milă sau ceva de genu?Nu scumpete!Vreau să te fac de râs.Te crezi bună?Crezi ca ştii sa patinezi?Eşti doar o inutila!

Inutilă , Inutila , Inutilă

Cuvântul mi se repeta si mi se tot repeta în gând.Am simțit picături reci de apă pe tot corpul meu.Nu mai puteam să respir,apa învelindu-mă cu totul.Nu credeam ca Rebecca e aşa o târfă.Pleoapele mi se închideau,căzand într-un întuneric total.

M-am trezit cu o fâşie de material fin şi delicat pe mine,sub corpul meu fragil fiind ceva moale si pufos.Mă simțeam ca pe un nor plutitor.Am deschis ochii buimăcită.Eram aşa obosită şi nu înțelegeam de ce. Dupa căteva minute bune de stat în pat ,o voce groasă m-a trezit la realitate.

-Am crezut că voi fi nevoit să te trezesc! Spune aceasta voce oarecum puțin atrăgătoare.
Mi-am întors capul spre sursa zgomotului cauzat de gura lui.În pragul uşii acestui dormitor statea un bărbat bine aranjat la costum.Parul lui era bine pus la punct iar de la gât nu lipsea cravata ca a oricarui om de afaceri.Ochii lui erau de un negru luminos,văzând în ei o oarecum uşurare că m-am trezit.

-Uhm..cine eşti şi unde sunt? încerc să leg cât de cât o fraza coerentă ,ceea ce nu prea îmi reuşeşte fiind înca prada somnului.

-Marco! Încântat de cunoştință! Schițează un zămbet la terminarea propoziției.
Esti în casa mea...cel drept,într-una din ele.Te-am adus aici dupa ce acei adolescenți te-au aruncat în apă.Erai aproape să te îneci dacă nu ajungeam la timp.Pot spune că imi eşti datoare scumpo!

-Marco,spun ridicandu-mă în capul oaselor şi făcând un pas spre el,se pare că eşti foarte modest în dimineața asta.Totuşi,îți mulțumesc că m-ai salvat dar cred că nu era nevoie să mă aduci aici.

Ăsta era şi adevarul.Probabil familia mea stă acum cu griji şi întrebându-se pe unde dracu sunt la ora asta.Ridic geanta de pe noptiera de lângă pat şi pornesc în căutarea telefonului sperând sa aflu cât de curând cât este ceasul.In cele din urma dula vreo doua minute de scotocire găsesc telefonul care îsi făcea veacul prin colțul genții.Aprind ecranul şi rămân şocată la vederea acestuia.Ora 14:50 se afişa pe micuțul ecran al telefonului.Încerc să mă panichez,Marco râzând in hohote de mine.

-Ce ți se pare aşa amuzant? Il întreb cu un ton răspicat.Nu pot să cred că am întarziat la antrenamentul de azi.Era cel mai important antrenament din înaintea concursuluo de joi dimineața.Din cauza acestei petreceri nenorocite am să o încasez rău.Îmi şi imaginez fața iritată dar şi în acelasi timp supărata a doamnei Meloz.Sunt o asa proastă.Daca nu voi lua o notă cât de cât decentă la următorul concurs nu mă voi ierta niciodată.

-Trebuie să plecăm imediat!am strigat din fața uşii de la intrare.Nici nu am putut observa cât de bine arată casa in care am dormit o seară întreagă.Marco apucă un rând de chei de pe măsuța de culoare albă din hol,conducându-mă spre parcare,acolo unde se afla maşina lui.
Îmi deschide portiera poftindu-mă să intru în maşina sa luxoasă.Ramân plăcut surprinsă la.gestul lui.Niciun bărbat nu a făcut asta pentru mine până acum.
Marco mă intreabă adresa locului unde vrea să mă conducă.

-Halvret 29! Îi răspund cu o voce destul de joasa.
-Pot să-ți spun ceva? Mă întreabă în timp ce avea privirea fix în fața având grijă la semafoare.Dau din cap aprobator
-Arăți al dracu de bine când dormi.Îți stă bine cu părul răvăşit.La fel şi când eşti udă,dacă ştii la ce mă refer.
Zâmbetul lui acum era unul pervers dar şi unul comic.Cine e el să-şi permite să vorbească aşa cu mine?Ce ticălos!Nu răspund nimic,întorcănd capul spre fereastra maşinii,admirând peisajul frumos de toamnă.Frunzele de toate culorile dansau în toate părțile ,acestea,creând un frumos pastel de toamnă.
Simt cum maşina se opreşte,Marco lăsând volanul,acum mâna lui fiind pe piciorul meu.Scântei mă aprind la atingerea lui,roşeața din obrajii mei fiind posibil observată de el.Nici nu stiu de ce reacționez aşa la o simplă atingere.Mă uit în ochii lui,mulțumindu-i enorm pentru că m-a ajutat .

-Nu ai pentru ce,Rachel!îmi spune şi-şi lipeşte buzele de fruntea mea.
Îi dăruiesc in schimb un zâmbet,apoi deschizând portiera şi intrând în casă.