Capitolul 13

120 2 2
                                    

Perspectiva lui Kim:

Nu am mai spus nimic. Am rămas pe gânduri. Aveam nevoie de somn.

  -Mă puteți lăsa să mă odihnesc și vorbim mâine?

-Da, cu siguranță surioară. Haideți prieteni să o lăsăm să se odihnească.

După ce au plecat pur și simplu nu puteam să dorm simțeam că ceva urmează să se întâmple. Am lăsat gandurile la o parte și într-un final somnul a reușit să mă cuprindă.

A doua zi eram ca și noua. Nu ma mai durea nimic, dar tot nu imi aduc aminte ce am patit si cum am căzut. Mă bucur că sunt bine macar, aud cum o usa se deschide si pe ea intra Alex cu un zâmbet gigant.
- Ce naiba ai patit de ai rânjetul asta cât  China?
- Am venit sa te iau sa te duc acasa, nu te bucuri?
- Ba da, dar parca e schimbat ceva la tine.
- Stai linistită, surioara, nu am nimic.
- Mbine cum zici tu.
     După ce am urcat bineînțeles in masina mea (profita si el ca nu eram acasa 😂) il vad pe Alex cum testează telefonul de zor si putin stresat.
-  S-a intamplat ceva?
- Trebuie sa ajungem pana local.
Nu am mai zis nimic, dar ceva ma ingrozea nu am mai avut sentimentul asta de mult timp. Am zis să nu bag in seama ca poate mi se pare. Ajungem la local si pe lângă ca am vazut cum Maya se certa cu Adam, am vazut si toti colegii de liceu. Nu mi a venit  să cred. M-Am intors pe călcâie ca sa pot sa ies cat mai repede de acolo si sa ma duc acasa, numai ca mana lui Alex ma opreste.
- Unde crezi ca te duci?
- Nu se vede vreau sa ma duc acasa..
- Ce s-a întâmplat?
- Tu nu vezi, sau esti chior? E aproape tot liceul aici plus profesori.
- Si care este problema? Oricum o sa cânte Maya de data asta si tu poti sta la bar daca vrei.
- Eu zic ca totusi e mai bine sa ma duc acasa.
   Nici bine nu am a zis asta ca s-a auzit o bubuitură, când întorc capul il vad pe cel mai mare dusman al meu Josh( capul mafiei rivale si cel mai detemut om). Mi-am frecat putin ochii si nu mi am venit să cred. Mă dau la oparte si ies pe usa din spate ducandu-ma la masina mea unde aveam hainele Viperei. nu m am bucurat niciodată atât de tare că Alex mi a luat mașina. Nu stau prea mult pe gânduri ca stiam ce urmeaza si ca ma cauta pe mine asa ca in 2 minute eram deja pregatita de lupta. Intru înapoi în local si ii adun pe toti.
  -Fiți atenți, am nevoie de o diversiune ca sa pot sa ii scot pe toti in siguranta de aici, nu vreau niciun client sa fie rănit sau mai rau mort. S-a înțeles?
  - Da.
Am inceput sa scot din oameni pana am ajuns in dreptul unor fete, "fitoasele scolii".
- Trebuie sa iesiti cat mai repede de aici.
- Dar cine esti tu sa ne spui noua ce sa facem?
-Ori vreti sa trăiri si iesiri acum, ori muriti. Voi alegeți.☺
  Fetele nu au mai zis nimic si ai iesit, au fost cateva persoane rănite, dar bine că nu a fost niciun mor. Îl vad pe Josh in sfarsit in fata mea. Langa mine era Adam si Alex, el era singur cu o arma îndreptată spre mine.
  -Măi, măi, măi stiam eu ca o sa dau peste tine.
- Asa dor iti era de mine?
- Nici nu ai idee Vipero ( spune cu un rânjet tâmpit pe față)
- Spune ce vrei....
- Pe tine, bineînțeles.
-În visele tale, drăguță.
Se apropie din ce în ce mai mult de mine, imi pune pistolul in dreptul pieptului.
- Acum nu mai ai grai, drăguță?
- Nenorocit ce esti.
- Eu as spune sa laşi ciocul mai mic, ca altfel trag.
- Dar tu nu vezi ca in spatele tău cat si lateral esti înconjurat si singur. Dacă tragi si tu o sa fii mai mult ca sigur mort. Între timp imi scot pistolul din cisma si trag un foc de armă unde apuc, reusind sa scap de lângă Josh. Nici bine nu mă dau in spate ca mai aud un foc de armă.........

Buna! Îmi pare rau ca am lipsit atat, dar mi-am intors sper sa va placa capitolul asta . Pupicei😘

ViperaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum