Prefata + Capitolul I

276 9 4
                                    

                                                                                  PREFATA

Totul pare atat de trist cand te uiti in jur.. Evident nu realizezi la prima vedere . Suntem prinsi in rutina asta zilnica. Trezit dimineata, munca, facultate, munca, mancare, somn. Singura noastra relaxare e somnul. Cand ai timp pentru tine? Haha.. ce gluma. Atunci cand dorm, da! Ala e timpul meu.

Doar ca ziua aceea a fost ceva mai diferita .. 

                                                                                  CAPITOLUL I

Intotdeauna ma gandeam ca voi fi una din fetele care isi gaseste iubitul in liceu si totul va fi bine si vom trai fericiti pana la adanci batraneti si bla bla bla.. Se pare ca destinul avea sa imi preateasca ceva mai palpitant de atat. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata ca..

La ora sapte deja ieseam pe usa, ma indreptam spre munca. Imi place ceea ce fac, am biroul meu, invart cateva acte.. da pare simplu, doar ca responsabilitatea e mai mare, stres mai mare, dar daca inveti repede ce trebuie sa faci si mai ales cum sa faci esti pe drumul cel bun. 

Deschid laptopul si imi apare giganticul mesaj: "Daca vezi asta inseamna ca ai uitat ca Duminica este ziua lui Kim! Cumpara-i biletele alea odata!"

Ooo fuck fuck fuck. Da.. Kim e sora mea vitrega de 9 ani. Si da.. Sambata e ziua ei si vrea sa mearga la nu stiu ce concert.  O Doamne! Sper sa mai gasesc, sper ca nu s-au vandut toate. 

Sambata:

- La multi ani, Kim!! ii spun in timp ce ii intindeam plicul colorat cu 2 bilete la concert!

- Merci! Spune ea in timp ce il deschide. Dar dintr-o data fata ii ramane blocata, zambetul dispare si se uita la mine ca si cum .. a.. m-ar venera.

Haha asta da sentiment. Din ochii bulbucati incep sa ii curga lacrimi de bucurie! Si cu vocea ei subtire incepe sa spuna, pardon sa tipe:

- NU POT SA CRED! NU CRED!! Si brusc pleaca dansand intr-un picior urland si mai tare: Merg la concert, merg la concert!!!

Ok, ii place. Bun. Acum pot sa o sterg de aici. Cand deodata se intoarce si de ce imi era teama nu am scapat:

- Vii cu mine, nu? cu ochii ca de catelus nevinovat.

- Nu vroiai sa mergi cu Lisa? In gandul meu uitand complet ca prietena ei cea mai buna era in spital cu nu stiu ce probleme total neinteresante. Da.. nu prea imi pasa. Aveam viata mea si totul se rezuma la o vedea pe ea fericita, dar nu aveam sa intru in detalii prea marunte. 

- A.. paii! ii raspund eu presata de privirile tatalui meu care nu ar fi ingaduit un refuz. Desigur! Oo Doamne, de ce eu? Bun, nu am nimic altceva mai bun de facut decat sa fac pe dadaca la concertul unor pusti.

Duminica

Ora opt seara. Avem o situatie buna materiala. Aveam apartamentul meu, parintii ma ajutau, dar chiar si asa vroiam sa am banii munciti de mine. Iar cand era vorba de cadouri in special pentru Kim nu ma uitam la bani asa ca mi-am permin 2 bilete in primul rand.

Chiar si asa Doamne, de ce or fi asa de scumpe? Cine se cred pustanii astia?

- Din nou, Kim! Cine sunt si de ce iti place atata de ei? dandu-mi ochii peste cap ca in loc sa fiu acasa in canapeaua mea cu o carte sa mananc cereale cu lapte sunt aici. Ieii.. perfect. Da. Nu suna prea interesant ce fac eu seara e seara, dar HEI, fiecare se relaxeaza in felul lui.

- DOAMNE! Kim deja exasperata. Asta e a 100 oara si ultima cand repet! Sunt 5 baieti care canta peste puterea ta de intelegere! Deja trecea de la starea de exasperare creata de mine, la starea de adorare pentru ei.

- What the ..? Aha . mbine. Ok, micuto, tu ramai aici eu merg sa iau ceva de baut. O sa murim in caldura asta!  Sa nu te misti ca o incurci!

Evident cu simtul meu de orientare egal cu zero m-am ratacit. Numai mie mi se putea intampla, jur! Am facut dreapta si iar dreapta si apoi stanga si unde Dumnezeu ma aflu?!? ..

Ok deja trecuse mai bine de 10 minute si eu inca bantuiam. Acum ma aflam pe un hol lung, niciun om. Evident.. ca in filmele cu prosti. In fata de tot era o usa din spatele careia se auzeau rasete puternice. In sfarsit! imi zic in sinea mea. 

Grabesc pasul mai repede, mai repede si mai repede deja aproape alergam sa ajung la usa cand BOOM! Literalmente am facut cunostinta cu usa apoi in secunda urmatoare cu podeaua. 

Ok, seara asta nu se putea termina mai rau de atat. 

Nervoasa pana peste cap dau sa ma ridic, dar echilibru nu e era de partea mea. 

Dintr-o data am simtit o mana puternica care ma apuca de brat si imi opreste caderea. 

Era el .. ochii caprui, brate puternice (haha, doar le simteam pe pielea mea la propriu), freza ca din reviste si o privirea patrunzatoare care m-a facut sa rosesc instant si sa imi accelereze bataile inimii fara ca eu sa imi dau seama.

Cum a incercat sa ma prinda sa nu cad, era acum la 3 centimetrii de fata mea.

Un destin neasteptatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum