PIANUL

Capitolul 1.

Amandoi ies din casa,amandoi dau de ploaia marunta,amandoi zambesc,amandoi merg spre aceeasi destinatie.

Maia ajunge la locatia spusa de o doamna in varsta care i-a dat toate informatiile despre curs si despre profesor. Bate la usa si in fata ei apare un baiat nu prea inalt,bine facut si foarte bronzat. Isi ridica ochii si da de cei mai frumosi ochi. Sta acolo fara sa zica nimic. El isi da ochii peste cap si ii spune sa intre insa ea...,ea era uimita.

-Tu trebuie sa fii Maia. Ii spune el sec
-Da,eu sunt.
Maia era atat de șocată de frumusetea lui,mai putin lesina.
-Rosa mi-a spus de tine. Deci nu stii nimic despre pian?
-Nup. Ii spune ea apoi isi muta ochii in podea.
Maia - mereu mult prea rusinoasa...
-Cred ca azi te voi invata notele si apoi cred ca ne vom vedea saptamana viitoare sa invatam primul cantec. Dar fi atenta Maia,asta e o mare sansa sa lucrezi cu mine,asa ca profita de ea.
-Mhm. Ii raspunse ea fiind atenta la fiecare cuvant care iesea din gura lui.

Ii arata notele apoi o lăsă pe ea sa incerce. Ea se incurcă asa ca el isi pune mana pe ai ei si o ajuta sa le faca corect.

Nici el,Rudy nu era indiferent fata de frumusetea Maiei. Dar era asa plictisit sa vada fetele cum stau la picioarele lui. Ura atunci cand ele erau tupeiste si faceau tot felul de lucruri pentru ai atrage atentia.

Prima ora de pian se termina asa ca Maia trebuia sa plece. Exact ultimul lucru pe care ar fi vrut sa-l faca.

-Te-ai descurcat Bine,Maia.
-Multumesc. Zise ea rosiindu-se.
-Ne mai vedem. Ii spuse el apoi ii face cu ochiul si inchide usa.

Maia plutea,oare asa se simțeau fluturașii?