Seara, am vorbit pe skype si am mai aflat cateva lucruri despre el. Mi-a spus ca el locuieste doar cu mama sa pentru ca acum cativa ani parintii sai au trecut printr-un divort destul de urat , tatal lui fiind un betiv si un drogat. Dupa ce s-au despartit , el si cu fratele sau Sam s-au mutat cu mama lor din oras in oras. L-am intrebat de ce au facut asta , dar nu a vrut sa imi spuna. Si am lasat-o asa. Am zis sa il intreb mai multe fata in fata. Am vorbit pana dimineata , iar pe el l-a luat somnul pentru ca nu imi mai raspundea pe skype. I-am zis un noapte buna si am inchis convorbirea si m-am bagat si eu la somn.
14:30- suna telefonul.
-Alo !am raspuns putin adormita. Cine e ?
- Mansen, cine sa fie ! Unde esti ? Sa nu imi spui ca dormi.
-Ce ? Mansen ?! De unde ai telefonul meu ?
-Nu conteaza asta. Unde esti ?
-Fuck , fuck , fuck...scuzee , m-a luat somnul si nu am mai auzit alarma. Acum incep sa ma pregatesc. Unde esti tu ?
-La starbucks-ul din parc. Poti sa ajungi aici ?
-Aaa..da..cred. Te sun eu cand plec, ok ?
-Ok , ai grija !
-Dap , si tu !
Si i-am inchis. Damn it...cum de nu am auzit alarma !! La naiba ! Am luat primele haine care mi-au picat in mana , m-am spalat pe dinti , mi-am prins parul intr-un coc si am plecat. Mama nu era acasa asa ca i-am trimis un sms si am plecat. Bine ca azi aveam liber , asa ca niciun coleg de-al meu nu s-a dus la liceu. Pe drum m-am intalnit cu cativa dinte ei , i-am salutat si m-am grabit sa ajung in parc. Dar cand am ajuns in fata celebrului Starbucks , am inlemnit . La masa cu Mansen era fostul meu prieten , Dean. Ce naiba ?!?! Deci de la el avea numarul meu de telefon. Am mai stat putin si mi-am facut curaj sa intru.
-Heii Mansen ! Ce faaci ? i-am zis eu dandu-i un pupic pe obraz. Dean, buna ! l-am salutat eu privind in alta parte.
-Hei...a raspuns si el aproape soptit.
-Heii ! Bine , uite stateam de vorba cu Dean. Ai ajuns destul de repede.
-Tu vezi in ce hal arat ?!
-Dar mie imi place.
-Pe langa tine, arat...oribil.
-Taaaci , hai sa mergem. La trei si zece incepe filmul. Dean , mi-a parut bine. Deci ne vedem diseara in Hard Rock ?
-Si mie , Mansen. Da , la 7 vin cu masina sa te iau. Daca vrei , Elena , vin-o si tu. Trec sa te iau si pe tine.
-Nu , multumesc Dean. Nu pot sa vin , am ceva treaba.
-Ah..ok. Pai atunci eu am plecat. Vizionare placuta ! ne-a zis el intorcandu-ne spatele si indepartandu-se.
Am mai asteptat sa mai faca cativa pasi si am inceput sa ma iau de Mansen.
-Pe bune ?! Iesi cu Dean ? Cu Dean ! Dintre toti tipii din liceu , tocmai cu Dean , fostul meu prieten te-ai imprietenit ?!
-Hei , calmeaza-te. El a venit la mine. Voia doar sa se asigure ca esti bine. Se uraste pentru ca te-a facut sa suferi. Mi-a zis sa am grija de tine. Pentru ca tu meriti tot ce e mai bun. Si el crede ca sunt tipul potrivit pentru tine. El era prea...iresponsabil.
Cand am auzit cateva lacrimi au inceput sa imi curga pe obraji. Inca mai tineam la Dean , si acum ca Mansen imi spune toate astea...damn it !
-Hei , hei , de ce plangi ? m-a intrebat el stergandu-mi usor lacrimile.
-Hai afara. I-am zis eu si am iesit din cafenea. Inca il mai iubesc , ok ? Mi-e greu... Mi-e extrem de greu sa il privesc , sa il privesc cum rade cu prietenii lui , sau cand se saruta cu alta la coltul scolii ! I-am zis eu plangand in hohote. Crede’ma , ma doare ! Am o gaura uriasa in suflet! Si nu mai suport , nu mai pot! Deaia reactionez asa !!!
-Elena , uite-te la mine. Eu nu o sa plec. O sa fiu langa tine atata timp cat tu iti vei dori asta. Nu o sa plec. Iti promit ca o sa fac gaura aia sa dispara. O sa il uiti pe Dean. Ok ? O sa am eu grija...doar , te rog , nu mai plange ! a zis el luandu-ma in brate.
Am stat asa o perioada , pana m-am linistit. Apoi ne-am desprins.
-Cred ca am cam ratat filmul. Mergem la mine sa ne uitam la unul pe calculator.
-Bine ,am zis eu stergandu-mi lacrimile.
-Haide. Si nu mai plange, ok ? Dean nu mai conteaza , bine !?
-Da...
Am luat metroul pana la el. Avea un apartament dragut, spatios, cred ca avea vreo 5 camere.
-Wow...ce mare e !
-Ce ?
-Apartamentul.
